Omul care a adus dermatologia modernă în Capitală

Dacă te-ai plimbat vreodată prin curtea Cimitirului Bellu și ai văzut morminte de oameni cu nume sonore, dar despre care nu mai știe nimeni nimic, e posibil să fi trecut și pe lângă cel al lui Mihail Petrini-Galatz. Numele nu-ți spune probabil nimic, dar fără el, o bucată importantă din sistemul medical românesc ar fi lipsit cu desăvârșire.

Povestea lui a fost readusă în atenție chiar de administratorii Cimitirului Bellu, care au săpat puțin în istorie și au scos la iveală un personaj cât se poate de interesant pentru cine iubește Bucureștiul vechi și clădirile lui cu poveste.

Mihail s-a născut la Galați, în 1847, și, așa cum era moda pe atunci, și-a adăugat numele orașului natal la propriul nume de familie. A venit la București pentru Facultatea de Medicină, dar nu s-a oprit aici — a plecat la Paris, la Academia Medicală, unde a avut norocul să învețe direct de la Louis Antoine Ranvier, unul dintre cei mai respectați histologi ai epocii.

În vacanțe, în loc să se relaxeze, tânărul Petrini-Galatz muncea voluntar la marile centre de dermatologie din Paris și Viena. Practic, și-a construit cariera pe bune, cu multă muncă, nu cu relații. În 1874 a devenit doctor în medicină și s-a întors în țară cu bagajul plin de idei noi.

În 1881 a câștigat prin concurs catedra de histologie de la Facultatea de Medicină din București. Și, pentru că nu avea condiții perfecte de lucru — nici pe vremea aia bugetele nu erau generoase — și-a amenajat propriul laborator în subsolul Universității din București. Un spațiu mic, dar suficient pentru a schimba istoria medicinei românești: acolo s-a format și Gheorghe Marinescu, unul dintre marii neurologi ai țării.

Petrini-Galatz nu s-a limitat la histologie. A introdus cursuri opționale de dermatologie și boli venerice, care au avut un succes atât de mare încât, în 1892, a devenit șeful primei catedre de dermatologie și venerologie din România. Sub coordonarea lui a apărut și o clinică specializată la Spitalul Colțea, mutată mai târziu la Spitalul Colentina, unde funcționează și astăzi.

Dar activitatea lui nu s-a oprit la ușile facultății. Alături de prietenul său Ioan Cantacuzino, a condus Societatea pentru Combaterea Tuberculozei și a contribuit la fondarea Spitalului Filaret — cel care astăzi îl cunoaștem drept Spitalul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.

Recunoașterea a venit și la nivel politic: între 1901 și 1903, Mihail Petrini-Galatz a fost ministru al Sănătății. Un om care a pus bazele unor instituții medicale care încă funcționează în București, dar despre care astăzi știm surprinzător de puțin.

Sursă: B365 (b365.ro)