⏱ 2 min de citit
Dacă te-ai întrebat vreodată de ce plătești aproape 10 lei pe litrul de lapte la Mega Image, în timp ce fermierul ia doar 3 lei, ei bine, nu ești singur. Diferența asta uriașă între poarta fermei și raftul din supermarket arată exact cât de fragil e lanțul agroalimentar din România.
Practic, laptele parcurge un drum complicat până ajunge în frigiderul tău. Fermierul vinde cu un preț, procesatorul îl ambalează și îl distribuie cu altul, supermarketul adaugă propriul adaos, și tu, bucureșteanul obișnuit care vrea să-și bea cafeaua cu lapte dimineața, plătești nota finală.
Problema e că această diferență de preț nu reflectă neapărat costuri justificate. E mai degrabă o chestiune de putere de negociere. Marii retaileri dictează prețurile, fermierii acceptă ce li se oferă ca să nu rămână cu produsul nevândut, iar consumatorul final plătește tot ce s-a adunat pe parcurs.
Vulnerabilitățile astea din lanțul alimentar nu sunt doar o poveste de economie abstractă. Ele afectează direct ce găsești în magazin, cât plătești, și dacă fermierii locali mai pot supraviețui în piață. Pentru bucureșteni, asta înseamnă și mai puțină diversitate la raft și prețuri care cresc constant, fără să știi exact de ce.
Situația asta nu e nouă, dar devine tot mai vizibilă pe măsură ce inflația mușcă din buzunare. Diferența dintre ce primește producătorul și ce plătești tu la casă arată clar că sistemul are nevoie de mai multă transparență și, poate, de câteva reguli mai clare despre cum se formează prețurile.
