⏱ 2 min de citit
În Kosovo s-a întâmplat ceva destul de rar în politica europeană: țara a intrat într-un impas politic clasic, de-ăla care arată cât de fragile pot fi instituțiile democratice când lucrurile nu merg pe roate.
Albulena Haxhiu, care conducea Parlamentul din Kosovo, a devenit sâmbătă președintă interimară a țării. Nu pentru că și-ar fi dorit neapărat, ci pentru că legislativul pur și simplu nu a reușit să aleagă un succesor pentru Vjosa Osmani, fosta președintă.
E genul de situație pe care o vezi la știri și zici “vai, ce bine că la noi nu se întâmplă”, deși… ei bine, știm cu toții că și în România am avut parte de momente politice tensionate. Dar asta-i altă poveste.
Criza politică de la Pristina arată cât de complicată e situația din Balcani în continuare. Kosovo, care și-a declarat independența în 2008 (deși Serbia încă nu o recunoaște), trece printr-o perioadă dificilă în care partidele nu reușesc să se înțeleagă pe cine să pună în funcția supremă în stat.
Haxhiu va conduce țara temporar, până când parlamentarii vor reuși să se pună de acord. Adică, teoretic, până la următoarea rundă de negocieri politice. Practic? Cine știe cât va dura.
Pentru noi, bucureștenii, asta rămâne o lecție despre cât de important e să avem instituții stabile și politicieni capabili să negocieze. Chiar dacă uneori ne enervăm pe coaliții și compromisuri, alternativa — impasul total — e mult mai nașpa.
