Eu, Ciucu și treaba asta cu conjugarea la persoana întâi

Dacă urmăriți des declarațiile primarului general Ciprian Ciucu, probabil ați observat un tipar. Nu contează dacă vorbim de vouchere sociale, de proiectul de la Lacul Morii sau de bugetul Capitalei — de fiecare dată apare, ferm și clar, verbul conjugat la persoana întâi, singular. Eu fac, eu plătesc, eu salvez, eu am tăiat risipa. Rar apare un „noi”, și aproape niciodată un „echipa”.

Pe 26 august, când CGMB a aprobat suspendarea voucherelor de maternă și a stimulentului pentru persoanele cu handicap, primarul a scris pe Facebook că el va plăti toate datoriile acumulate pentru persoanele cu dizabilități, pentru că până acum n-a existat predictibilitate. Un bucureștean i-a atras atenția, cu umor, că nu-i vorba de banii lui personali, iar Ciucu a recunoscut observația, spunând că a vrut doar să sublinieze implicarea sa în subiect.

Zilele trecute, cu ocazia inaugurării de la Insula din Lacul Morii — devenită între timp un fel de loc de pelerinaj politic — primarul a povestit, tot la persoana întâi, cum el a făcut acest proiect pe vremea când conducea Sectorul 6, și cum acum se ocupă, tot personal, de transformarea centrului Capitalei. „Acum pregătesc proiectele pentru București, centrul se va transforma”, a spus el, adăugând că vor urma dezbateri publice, la fel ca la acest proiect.

Tot despre Lacul Morii, la finalizarea primei etape, în iunie 2022, declara: „Am promis în campanie, m-am ținut de cuvânt. Am scos tone de mizerie de aici, am curățat zona și am redat-o bucureștenilor. Eu nu mă las până nu finalizez întregul proiect.”

Vara aceasta pare să fi fost una bogată în astfel de declarații. Pe 21 iulie, Ciucu spunea că e nevoit să „salveze” orașul în loc să se ocupe de dezvoltarea lui: „În loc să mă ocup sa cresc orașul, tre’ să stau să-l salvez, am tras locul necâștigător cu mandatu’ asta!” Pe 10 septembrie, tot despre salvare vorbea: „Nu pot să fiu zilnic și pompierul de serviciu, și contabilul care repară dezastrele de acum zece ani. Am preluat o barcă în scufundare, dar se pare că toți stau pe margine și așteaptă doar de la mine să scot apa cu găleata.”

Rămânem tot în zona „salvării”, de data asta legată de fondurile europene, unde primarul a comentat administrarea anterioară a PNRR: „Din păcate, Primăria Capitalei, până să vin primar, a pierdut două treimi din fondurile europene şi a pierdut foarte mulți bani, cred că 20% din PNRR. Am mai salvat ce am putut să salvez, pentru că a fost multă contraperformanţă la nivel de Primăria Capitalei.”

La dezbaterile privind bugetul Capitalei, aceeași conjugare apărea din nou: „Am venit să salvez orașul de la faliment. Am cerut constant stoparea acestor cheltuieli pe care nu ne permitem să le plătim. Eu am propus tăierea lor, pentru că eu mă uit la cifre și la investiții, nu la capital electoral.” Iar într-o altă ocazie, tonul a fost și mai apăsat: „Am venit la Primărie și am găsit un dezastru. Practic, am salvat instituția de la colaps financiar. Am tăiat risipa, am renegociat contractele grele și am adus primăria pe linia de plutire.”

Dincolo de amuzamentul strict lingvistic, felul în care un lider își alege pronumele chiar spune ceva despre stilul de comunicare. Un studiu publicat în British Journal of Political Science în 2021 arată că, pe măsură ce liderii tind să personalizeze puterea, crește și frecvența lui „eu” în discurs, semn al tendinței de a-și asuma direct meritele. Același studiu observă că liderii politici cu succes de lungă durată folosesc mai des un limbaj inclusiv, de tip „noi” — un lider încrezător în poziția sa nu mai simte nevoia constantă de a se menționa pe sine.

Psihologul social american James W. Pennebaker, profesor emerit la Universitatea Texas din Austin, a studiat exact acest fenomen: obiceiul de a spune constant „eu pregătesc”, „eu plătesc”, „eu fac” nu înseamnă neapărat siguranță de sine. De multe ori, spune el, e mai degrabă semnul unei nevoi de validare sau al dificultății de a împărți meritul cu o echipă. Într-o conferință TED din 2013, Pennebaker vorbea despre „viața secretă a pronumelor” — despre cum niște cuvinte aparent banale, eu, tu, noi, pot spune enorm despre cine suntem și cum ne raportăm la putere.

Așadar, data viitoare când îl auziți pe primarul general vorbind despre ce „a salvat” sau ce „va plăti” personal, poate merită să ascultați și cu urechea asta, lingvistică. Nu neapărat ca să-l judecați, ci pur și simplu pentru că e un tipar interesant de observat la cineva care conduce un oraș de aproape două milioane de oameni.

Sursă: B365 (b365.ro)