Furia din Piața Victoriei nu vine de nicăieri

Hai să fim cinstiți: fanaticii lui Georgescu sunt, de fapt, mult mai puțini decât zgomotul pe care-l fac. Nici cu tot sprijinul logistic al AUR nu s-a reușit adunarea unui număr decent de oameni la turneele pe care „gurul” le-a bătut prin târgurile țării. Întâlnirile lui au strâns puțini localnici, restul fiind „umplutură” adusă cu autocarul din alte zone.

Dar dincolo de zgomotul ăsta artificial, furia reală a bucureștenilor și a românilor în general nu e de neglijat. Și nu, cei mai mulți oameni supărați nu sunt extremiști, nu sunt anti-UE, nu sunt suveraniști sau pro-ruși. Sunt doar niște oameni sătui.

De patru luni, de când Guvernul Bolojan a fost demis, partidele mari contribuie activ la radicalizarea discursului public. Pe rețele, în conferințe de presă, la televizor sau în Parlament, actorii politici se atacă cu formule dure, fără nuanțe, fără loc de dialog.

PSD, AUR, SOS și POT folosesc expresii de genul „USR este cancerul României” sau „USR e o boală psihică”, „Bolojan vă sărăcește”. De ani buni aceste formațiuni tot repetă ideea că răul vine de la Bruxelles, că PNRR-ul a fost un fel de dictat. Sunt zeci de conturi și pagini care investesc sume serioase ca să inducă publicului senzația de haos iminent.

De partea cealaltă, PNL și USR nu se lasă nici ele mai prejos. Zilnic transmit că PSD e, de fapt, o rețea de crimă organizată care fură, iar împreună cu AUR, SOS și POT ar fi unelte ale Rusiei care vor să îndepărteze România de UE. Discursul lor e concentrat pe ideea că justiția e moartă, statul e în disoluție, dezastrul e la un pas.

Multe dintre aceste critici au, e drept, un sâmbure de adevăr. Vedem cu toții unde sunt problemele reale ale țării. Dar când fiecare zi e prezentată ca ultima înainte de prăpăd, societatea nu mai e informată — e speriată. Și asta chiar de politicienii care spun că vor să o salveze.

Între timp, prețurile au explodat, iar tot mai mulți oameni fac față cu greu. Peste 830.000 de salariați sunt plătiți oficial cu salariul minim pe economie, iar pentru ei și familiile lor câteva sute de lei în minus mănâncă din nou linia foametei. În paralel, apar anchete despre zboruri private de zeci de mii de euro, despre pantofi scumpi ai unor lideri politici, despre furăciuni fără consecințe și tăieri bugetare, în timp ce partidele nu reușesc să se pună de acord, sub privirea unui președinte care pare depășit de situație.

E un zgomot uriaș, creat chiar de liderii politici de acasă. Sigur, Rusia profită de haos. Dar cei mai mari furnizori de frică și de propagandă anti-europeană sunt chiar la București, în fruntea partidelor și în Parlament. Peste toate astea se adaugă și contextul internațional tensionat, care amplifică spaimele locale — teama de un atac asupra României e, la rândul ei, reală.

Sunt politicieni care au descoperit că furia aduce voturi, frica aduce vizualizări, iar un adversar transformat în dușman e mult mai util electoral decât unul cu care trebuie să negociezi.

Violențele de marți din Piața Victoriei se înscriu exact în acest tipar. Războiul dintre tabere a ajuns atât de departe încât nimănui nu-i mai pasă că escaladarea poate produce victime reale — jandarmii au folosit gaz lacrimogen, iar traficul din zonă a fost blocat bună parte din seară.

În ritmul ăsta, nu cred că mai durează mult până când violența devine individuală. Grindeanu a justificat public violențele invocând supărarea oierilor — o explicație contrazisă de fapte — iar parlamentari AUR au postat repetat mesaje de susținere pentru cei agresivi. Dacă lucrurile continuă așa, riscăm ca acești oameni alimentați constant cu ură de liderii lor să scape de sub control și să rănească oameni nevinovați.

Din păcate, deocamdată nu se întrevede nicio soluție care să oprească spirala asta.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)