Ziua pompierilor: despre curaj și modestie la București

Pe 4 mai, București-ul și întreaga lume sărbătoresc Ziua Internațională a Pompierilor. E momentul în care ne oprim puțin din goana zilnică și ne gândim la oamenii ăștia care își asumă riscuri pe care restul nostru le evităm cu grijă.

ISU București-Ilfov a marcat ziua cu o postare care te pune pe gânduri. Citează din Goethe, ceea ce nu prea vezi des pe social media: „Curajul și modestia sunt virtuțile cele mai neechivoce căci, prin natura lor, ipocrizia nu le poate imita.” Sună puțin pompos la prima vedere, dar când te gândești la ce înseamnă meseria de pompier, cuvintele astea capătă sens.

Pentru că despre asta e vorba, de fapt: despre riscul asumat premeditat. Nu e vorba de un gest impulsiv de curaj, ci de decizia conștientă, repetată zilnic, de a intra în flăcări când toți ceilalți ies în fugă. E o combinație ciudată între rutină și eroism – mergi la serviciu dimineața știind că s-ar putea să te întorci cu arsuri, intoxicație sau mai rău.

La București, pompierii ISU București-Ilfov intervin la tot felul de urgențe: de la incendii în blocurile vechi din centru până la accidente pe șantierele din nordul capitalei, de la intervenții în tunelurile de metrou până la salvări de pe Dâmbovița. Vara, când toată lumea se plânge de căldură, ei poartă echipament complet în incendii. Iarna, când stăm la căldură în casă, ei scot oameni din mașini răsturnate pe DN1.

Postarea ISU vorbește despre „o sinteză sublimă între muncă, gândire și eroism”. Sună grandios, dar e adevărat: meseria asta cere și forță fizică, și capacitate de a lua decizii în secunde, și curajul de a merge înainte când instinctul îți spune să fugi.

Goethe avea dreptate – curajul adevărat vine la pachet cu modestia. Pompierii nu fac paradă din ce fac. Intervin, salvează vieți, sting incendii și se întorc la bază fără tam-tam. Așa că pe 4 mai, măcar o zi pe an, merită să ne amintim de ei.