Vortex, concert cu piane și 3D, deschide Meridian la Operă
Dacă săptămâna viitoare simți nevoia să evadezi puțin din haosul cotidian – și cine nu simte, sincer – Opera Națională București are exact ingredientul potrivit. Pe 2 noiembrie 2026 se deschide acolo cea de-a XXI-a ediție a Festivalului Internațional Meridian, organizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar concertul de deschidere, Vortex, promite o experiență care îmbină muzica live cu proiecții 3D într-un fel mai puțin obișnuit pentru scena bucureșteană.
Conceptul e construit în jurul ideii de vertij muzical repetitiv – sunete transparente care alunecă brusc în mecanisme ludice sau în ceva mai aproape de senzații viscerale. Pe scenă vor fi două pianiste, Adriana Maier și Adriana Toacsen, alături de percuționiștii Ioana Ailenei și Vlad Polgar, toți nume cunoscute pe scena muzicii contemporane românești. Deasupra lor, literalmente, se vor derula animații 3D semnate de duo-ul ordoetchao – Ioana Buraga și Vlad Grigore – gândite nu ca o simplă ilustrare a muzicii, ci ca o lume vizuală paralelă, în continuă transformare între ordine și haos.
Diana Rotaru, director artistic al festivalului, spune că într-o perioadă în care parcă toți avem nevoie de o supapă, sala de spectacol poate fi exact locul unde să te lași vrăjit de sunete și imagini, poate chiar să aluneci într-o formă de transă. Și, recunoaște, greu găsești o artă mai veche în funcția ei aproape vindecătoare decât muzica.
Programul serii e un mix savuros de stiluri și generații. Pornește cu două lucrări românești complet diferite ca atmosferă: șugubeața „Maskaradaskara” a tânărului compozitor Alin Chelărescu, cu accente de jazz, și hipnotica „Obsessivo III” semnată de Doina Rotaru, compozitoare recent distinsă cu Marele Premiu al UCMR pentru întreaga carieră și prima româncă declarată Membru Onorific al Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană.
Urmează două piese americane – delicata „Spirare II” a lui Carlos Bandera și coloratul „Table Talk” al Alyssei Weinberg, scris pentru vibrafon preparat cu tot felul de obiecte neobișnuite. Finalul e rezervat unei capodopere: „Sonata pentru două piane și percuție” a lui Béla Bartók, din 1937, unde cei patru interpreți se transformă practic într-un singur organism muzical, trecând de la un debut sumbru la un mecanism aproape rock, apoi la un soi de imn nocturn bizar și, în cele din urmă, la o explozie de bucurie dansantă cu rădăcini folclorice.
Despre partea vizuală, Ioana Buraga explică faptul că animațiile nu traduc muzica, ci îi amplifică atmosfera și emoția. Universul construit pornește de la tensiunea dintre ordine și haos, cu forme care se nasc, se destramă și se reorganizează constant – o experiență descrisă ca ușor perturbatoare, dar în același timp luminoasă. În acest univers apare și Regina, personajul emblematic al temei Sonimagicon din acest an, aducând o notă de mister.
Festivalul Meridian continuă până pe 8 noiembrie 2026, cu evenimente la București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași. Tema Sonimagicon, ajunsă la a treia ediție consecutivă, explorează relația dintre sunet și imagine prin muzică, video-art, teatru instrumental, mono-operă, dans și texturi electronice – practic o sărbătoare pentru urechi, dar și pentru ochi.
Organizatorul principal rămâne Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, prin Secțiunea Națională Română a Societății Internaționale de Muzică Contemporană, parte dintr-o rețea culturală internațională cu peste un secol de existență și prezență în peste 50 de țări. Printre parteneri se numără Opera Națională București, Primăria Municipiului București prin ARCUB, Institutul Cultural Român, Goethe-Institut București, Universitatea Națională de Muzică București și alte instituții culturale din țară.
Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)