Ramones la 50 de ani: trei acorduri, o revoluție Punk

Dacă tot ne-am obișnuit să tragem cu ochiul la orice aniversare importantă din lumea muzicii, hai să vorbim puțin despre una care merită atenție chiar și pentru cei care nu au ascultat niciodată un album Punk de la un capăt la altul: Ramones împlinesc anul acesta jumătate de secol de la lansarea albumului de debut, iar The Punk Rock Museum din Las Vegas le-a dedicat, în luna iulie, o expoziție aniversară care merită menționată chiar și de aici, de pe malul Dâmboviței.

Povestea are un iz aproape mitologic pentru pasionații de rock: 1956 a fost anul revoluției Rock’n’Roll, 1966 a consacrat curentul Psychedelic, iar 1976 a adus explozia Punk-ului, o reacție zgomotoasă și anti-establishment ieșită din underground-ul newyorkez. Cluburi precum CBGB’s, Mercer Arts Center sau Max’s Kansas City au fost incubatorul unde Patti Smith, Velvet Underground, New York Dolls și Modern Lovers au pregătit terenul, într-o perioadă în care materialismul și conformismul cam luaseră locul idealismului specific curentelor Hippie sau Glam, pe fondul stagflației și al crizei energetice globale de atunci.

Ramones au fost printre primele trupe din acel prim val Punk newyorkez care au reușit să scoată fenomenul din anonimat și să-l bage cu forța în atenția publicului larg și a presei. Rețeta lor a fost simplă, aproape dezarmant de simplă: au făcut Punk-ul accesibil, atât sonor cât și vizual. Ironia sorții e că, deși au deschis calea pentru un întreg curent muzical, ei înșiși nu au apucat vreodată gustul succesului comercial.

Probabil entuziasmul și naivitatea specifice tinereții i-au ținut într-un fel captivi propriei formule, dar melomanii de mai târziu au avut numai de câștigat din asta. Cu muzica lor redusă la faimoasele trei acorduri și cu ținutele nesofisticate, de puști teribiliști, Ramones au reușit să facă Punk-ul să prindă rădăcini în mintea unei generații întregi de fani rock. Alături poate doar de Blondie sau New York Dolls, nimeni altcineva nu a reușit să surprindă mai bine inocența și puritatea brută a rock-ului din acea vreme.

Sunetul lor are forță și claritate tocmai pentru că e simplu, dar tot această simplitate a fost și problema trupei la vremea respectivă: puțini îi luau în serios. Erau ceva cu adevărat nou sau doar o reîntrupare trecătoare a spiritului rock? Ca formație, newyorkezii au construit imaginea adolescentului etern, dar nu au reușit niciodată să treacă dincolo de ea, nici măcar odată ce au îmbătrânit. La fel ca Sex Pistols în Marea Britanie, unde turneul Ramones din iulie 1976 a adus practic virusul Punk peste Ocean, aveau să stagneze relativ repede. Dar impactul ambelor trupe a fost atât de puternic și de dur, încât orice evoluție ar fi însemnat automat o îmblânzire, dacă nu chiar o anulare a energiei Punk originale.

Privind în urmă, sincer, nici nu ne-am fi dorit altceva. Așa că, dacă vara asta vă faceți un playlist care să treacă prin toată istoria genului, de la Adam Ant până la Z.O.B., n-ar trebui să lipsească Ramones cu Blitzkrieg Bop sau Havana Affair, exact acum, când trupa aniversează jumătate de secol de existență.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)