Café de la Paix, boema uitată de pe Calea Victoriei nr. 31

Dacă ai trecut vreodată grăbit pe Calea Victoriei, pe la numărul 31, poate nici n-ai observat clădirea aia care pare că ține totul în echilibru din pură încăpățânare. Ei bine, are o poveste pe cinste și, din păcate, un prezent destul de trist: e încadrată în clasa de risc seismic Rsl, adică pericol public. Subsolul și parterul sunt evacuate din cauza degradării, dar la etaje încă locuiește lume, ceea ce spune multe despre cum arată, de fapt, siguranța clădirilor vechi din centrul Capitalei.

Construcția inițială datează din jurul anului 1876, ridicată pentru prințul Callimachi — subsol, parter și două etaje, cum se stila pe atunci. E parte din zona protejată nr. 16 „Victoriei”, reglementată prin HCGMB nr. 279/2000, și face parte din vechiul ansamblu al Podului Mogoșoaiei. Curios e că, deși are toată această greutate istorică, nu figurează pe lista monumentelor istorice.

Partea frumoasă a poveștii începe în vara lui 1936, când la parter s-a deschis celebra cafenea „Café de la Paix”. Ziarul „Adevărul” de atunci o descria cu entuziasm, ca pe un local elegant, cu mobilier fin și vitrine luminoase — genul de loc unde te duceai să fii văzut, nu doar să bei o cafea. Considerată succesoarea cafenelei Capșa, a devenit rapid punctul de întâlnire al boemei literare bucureștene: Ion Minulescu, Mihail Sorbul, Șerban Cioculescu sau istoricul literar Lucian Predescu își aveau acolo masa lor. La mesele din fundul sălii se aduna generația mai tânără de scriitori — Vintilă Horia, Ovid Caledoniu, Ștefan Baciu — genul de oameni care azi ar avea probabil un grup de WhatsApp în loc de o cafenea.

Cafeneaua și-a încetat activitatea în jurul anului 1948, iar spațiul a trecut prin câteva vieți: mai întâi magazinul de stofe „Lâna de Aur”, apoi, din 1970, restaurantul Simplon. Din păcate, tot atunci au început și intervențiile dureroase pentru clădire — pereți de rezistență demolați pentru saloane mai mari și curtea interioară blocată cu un corp de depozitare. Cutremurul din 1977 a dat lovitura finală estetică: etajul al cincilea, adăugat în 1934, a fost demolat complet pentru a reduce sarcina pe structură, iar balcoanele de pe fațada vestică au dispărut și ele.

Expertizele tehnice — prima făcută în 1955 de inginerul Mihai Ursachescu, reconfirmată în 2008 și actualizată în 2014 — arată un grad de asigurare seismică de doar 34 de puncte, ceea ce, tradus din limbaj tehnic, înseamnă „nu e deloc bine”. Situația e complicată și de regimul de proprietate mixt: subsolul și parterul aparțin Statului Român prin Municipiul București (92,51%) și unor privați (7,49%), iar etajele 1-4 sunt ale locatarilor.

Asociația de Proprietari a obținut încă din 12 septembrie 2013 Certificatul de Urbanism nr. 1251/1176342 și a pregătit proiectul tehnic de consolidare. Doar că, de atunci, lucrurile par să fi rămas cam în același loc — pe hârtie, în timp ce clădirea continuă să îmbătrânească nefericit, undeva pe Calea Victoriei, între amintirea boemei interbelice și grija reală că într-o zi s-ar putea prăbuși pur și simplu.

Sursă: B365 (b365.ro)