Bucureștiul respiră tot mai greu: statistici îngrijorătoare într-un oraș poluat
Consecințele nepăsării față de calitatea aerului din București nu mai pot fi ascunse sub preș. În ultimii cinci ani, studiile Institutului Național de Sănătate Publică arată că incidența bolilor respiratorii la copii a crescut cu 35%, iar numărul cazurilor de astm diagnosticat în București a depășit 80.000. Spitalele „Marie Curie” și „Grigore Alexandrescu” confirmă o dublare a internărilor în perioadele cu episoade de fum și poluare. Aceste cifre spun povestea unui oraș sufocat, un oraș care a ignorat prea mult timp nevoia de a respira.
Orașul care nu știe câți copaci are
În mod paradoxal, Capitala României nu are nici astăzi, în 2025, un registru funcțional al spațiilor verzi. Legea îl cere, dar niciuna dintre administrațiile care s-au perindat în fruntea Capitalei nu a dus acest demers până la capăt. Nu există o evidență clară a suprafețelor verzi, a copacilor existenți, a zonelor degradate sau a celor unde se poate planta. Practic, orașul nu știe cât oxigen mai produce. Lipsa acestui registru face imposibilă o planificare coerentă. În lipsa datelor, totul devine arbitrar: un parc tuns prea drastic, o alee „modernizată” cu asfalt, o zonă verde pierdută sub un nou proiect imobiliar.
Administrația care plantează peste 10.000 de copaci pe an
Există însă și exemple pozitive în București. Sectorul 3 plantează anual peste 10.000 de arbori, menținând un ritm constant de reîmpădurire urbană. Zone verzi nou construite, aliniamente stradale și copacii din pepiniera proprie transformă treptat sectorul. Dar chiar și aceste eforturi nu pot compensa lipsa unei viziuni unitare la nivelul întregului oraș. Bucureștiul are nevoie de cel puțin 500.000 de arbori noi pentru a ajunge la standardul minim european de 26 m² spațiu verde pe cap de locuitor. În prezent, nu atinge nici măcar jumătate.
Aerul nu are granițe de sector
Poluarea nu ține cont de granițele administrative. Cei 10.000 de copaci plantați anual într-un sector nu pot filtra aerul pentru toți cei două milioane de locuitori. E nevoie de un plan coordonat, cu obiective clare și bugete dedicate.
Orașele din Europa care au înțeles asta, de la Copenhaga la Viena, au introdus programe permanente de replantare și regenerare, au interzis tăierile nejustificate și au integrat arborii în strategia de sănătate publică. În București, deocamdată, plantările rămân doar episodice.
Un oraș respiră prin copacii lui
Fiecare arbore matur poate absorbi până la 20 kg de CO₂ pe an și eliberează suficient oxigen pentru doi oameni. Într-un oraș în care traficul și construcțiile cresc, dar suprafețele verzi scad, plantările devin o formă de politică sanitară. Nu mai vorbim doar despre estetică sau peisaj, ci despre prevenirea bolilor respiratorii, reducerea stresului urban și reglarea temperaturilor extreme.