⏱ 2 min de citit
Se pare că în politica românească nu există prietenii veșnice, dar nici taberele sunt chiar atât de fixe pe cât am crede. Cristian Ghinea, una dintre figurile centrale din USR, a recunoscut recent o mișcare care sună ca dintr-un thriller politic de București: acum trei-patru ani, partidul a încercat să-l racoleze pe Ilie Bolojan.
Da, ai citit bine. Bolojan, omul care acum e în PNL și considerat de mulți drept unul dintre cei mai eficienți primari din România, a fost ținta unei operațiuni de recrutare discret organizate de USR. Întâlnirea a avut loc într-un hotel, departe de ochii curioși și de camerele de luat vederi ale presei.
Ghinea, care e văzut de mai mulți foști membri USR ca parte a unui nucleu dur ce ar fi acaparat conducerea partidului și ar lua decizii cam pe cont propriu, a confirmat discuțiile. Evident, tentativa n-a mers, altfel astăzi Bolojan ar fi purtat alte culori politice.
E interesant cum funcționează lucrurile în politică: toată lumea vorbește despre principii și loialitate, dar în spatele ușilor închise se poartă negocieri ca la bursă. Și nu e vorba doar de Bolojan – astfel de discuții discrete sunt destul de comune în lumea politică bucureșteană, doar că rareori ajung la suprafață.
Ce ne spune asta despre USR? Că sunt pragmatici și că și-au dat seama de valoarea lui Bolojan înainte ca mulți alții să o facă. Ce ne spune despre Bolojan? Că a preferat să rămână unde era, probabil simțind că acolo are mai mult spațiu de manevră pentru proiectele sale.
În orice caz, pentru noi bucureștenii care urmărim politica locală și națională cu un ochi mereu sceptic, astfel de dezvăluiri confirmă ceea ce bănuiam: în spatele declarațiilor publice și al certurilor televizate, toată lumea vorbește cu toată lumea. Politica rămâne un joc de șah, nu de dame.
