Unde sunt femeile pe străzile Bucureștiului?

Femeile sunt peste jumătate din populația României, dar dacă te plimbi prin București și te uiți la plăcuțele de pe străzi, la numele școlilor sau la statuile din parcuri, ai impresia că trăim într-un univers paralel. Din toată Capitala, îți vin repede în minte doar patru artere principale cu nume de femei: Doamna Ghica, Regina Maria, Elisabeta și Doina Cornea. Restul? Actrițe precum Agatha Bârsescu, Aura Buzescu sau Frosa Sarandy, plus câteva doamne și domnițe care apar în istorie mai degrabă prin prisma bărbaților celebri din viața lor.

Să ne uităm la statistici: doar 6% din străzile Bucureștiului numite după persoane poartă nume de femei. Pentru comparație, în Paris, Roma și Viena avem între 7 și 8%, în Varșovia 11%, iar în Hamburg 14%. Nu suntem ultimii, dar nici nu avem de ce să ne batem pe umăr.

Printre numele feminine care au reușit să ajungă pe plăcuțele stradale mai găsim pe Ecaterina Teodoroiu, eroine din Primul Război Mondial, Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist din România, sau Ana Davila, soția medicului Carol Davila și filantroapă. Dar unde e Maria Tănase în Tineretului? Unde e Ana Aslan, pionier în gerontologie, sau Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din România?

Cecilia Cuțescu-Storck a fost prima femeie profesor la o universitate din domeniul artelor din Europa și prima care a făcut artă murală în România. Sofia Nădejde l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați. Sarmiza Bilcescu a fost prima româncă avocat, iar Calypso Botez a luptat pentru drepturile femeilor. Toate ar merita un loc pe harta Bucureștiului.

Situația e și mai tristă când vine vorba de școli. Din 374 de unități de învățământ de stat din București, doar 11 au nume de femei. Asta înseamnă 2,94% din total. Sunt șase școli, două colegii și două grădinițe. Printre ele: Școala Gimnazială Pia Brătianu, Elena Văcărescu, Maria Rosetti, Liceul Tehnologic Special Regina Elisabeta, Colegiul Național Elena Cuza și Colegiul Național Iulia Hașdeu.

La nivel universitar, situația e și mai drastică: nicio universitate din România nu poartă numele unei femei. Zero. Nada. Nimic.

Poate că vechile denumiri de străzi erau mai descriptive, mai utilitare, bazate pe ocupații sau proprietari. Dar chiar și așa, structura era patriarhală. Bărbații dețineau pământul, bărbații aveau meseriile recunoscute, bărbații scriau istoria.

Dacă ne uităm la lista cetățenilor de onoare ai Bucureștiului, găsim 109 femei din totalul de 339, adică 32%. Sună mai bine, nu? Ei bine, 56 dintre ele sunt sportive, premiate în masă în 2016, când Gabriela Firea era prima femeie primar al Capitalei. Jucătoarele de handbal de la CSM București, echipele de volei, gimnaste, spadasine și canotoare au primit titlul dintr-o dată. Simona Halep a primit titlul abia în 2017.

Mai avem 41 de femei din zona culturală: actrițe precum Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu, Draga Olteanu Matei sau cântărețe de muzică populară precum Irina Loghin, Maria Tănase lipsește și de aici. Restul sunt doctorițe, o biolog, o politiciană și o consilieră locală.

În Consiliul General al Bucureștiului, din 54 de consilieri, 14 sunt femei, adică 24%. Media europeană e de 34%. La nivelul sectoarelor, situația variază: Sectorul 1 duce cu 40% femei consiliere, în timp ce Sectorul 5 e codaș cu doar 14,8%.

După ce Clotilde Armand nu și-a reînnoit mandatul, avem zero femei primar în București. Bărbații conduc toate sectoarele și Primăria Municipiului București.

În calendarul ortodox, din 1.000 de sfinți, doar 138 sunt femei, adică 13%. Cel mai bun procent de până acum, după străzi și școli. Printre ele găsim nume exotice precum Sinclitichia, Priscila, Xenia, Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Apfiam, Platonida, Matrona sau Maxima. Ar putea fi niște nume de străzi deosebite, care să înlocuiască Alunișului sau Calcanului.

Cel mai recent exemplu de rezistență la schimbare? Încercarea de a redenumi bulevardul Primăverii în Monica Lovinescu, după disidenta și criticul literar. Proiectul a fost pe ordinea de zi a Consiliului General prin 2023, dar a fost respins. Motivul? Firmele și persoanele fizice din zonă ar fi fost nevoite să își schimbe actele. Locuitorii au trimis o petiție în care își exprimau dezacordul vehement față de inițiativa nejustificată și inutilă.

Așa că Monica Lovinescu nu și-a făcut loc în cartierul nomenclaturii comuniste. Vatra Primăverii a rămas neatinsă, iar Bucureștiul continuă să fie un muzeu dedicat puterii masculine. Bărbații au scris istoria administrativă, iar liderii politici au omagiat, prin deciziile lor, aproape exclusiv alți bărbați.

Pe 8 martie, în timp ce primim flori și felicitări, poate ar fi cazul să ne gândim și la faptul că femeile reprezintă 51,5% din populația României, dar sunt aproape invizibile în spațiul public al Capitalei. Unii capabili să dea viață, alții să urineze din picioare. Și totuși, cei din urmă domină spațiul public de secole, inclusiv în felul în care sunt reprezentați în București.