Un regizor francez, mentor la un program de scenografie lângă Constanța

Nu e neapărat o știre de București, dar merită menționată pentru că mulți dintre artiștii emergenți care ajung acolo trec și prin scena culturală a Capitalei, iar numele din spatele proiectului sunt cunoscute și pe la noi. Vorbim despre International Program in Scenography, ajuns la a cincea ediție, care se desfășoară între 24 august și 6 septembrie pe faleza lacului Siutghiol, la Ovidiu, lângă Constanța. Tema anului: „Bird in Space”, inspirată, evident, de Brâncuși.

Programul e o rezidență artistică interdisciplinară unică la noi — artiști tineri din mai multe țări vin să creeze instalații special gândite pentru locul respectiv, sub îndrumarea unor mentori grei din teatru, arte vizuale, arhitectură și scenografie. Printre cei care au rămas fideli proiectului de la început e Charles Chemin, regizor, dramaturg, performer și lighting designer, director artistic al The Watermill Center — centrul fondat de legendarul Robert Wilson, mort anul trecut.

Chemin a fost colaborator apropiat al lui Wilson vreo trei decenii, a co-regizat peste douăzeci de spectacole (printre care „Mary Said” cu Isabelle Huppert și „PESSOA” cu Maria de Medeiros) și a montat spectacole prin toată lumea, inclusiv în România — „Athens by Night” la Teatrul Național din Craiova, alături de scenograful Adrian Damian, cel care a inițiat de altfel IPS în 2022.

Într-un interviu care precede ediția din acest an, Chemin vorbește despre ce înseamnă să fii mentor pentru artiști la început de drum și de ce crede că nu poți deveni cu adevărat regizor decât atunci când accepți că mai ai de învățat, indiferent de vârstă. Spune că școala oferă cunoștințe tehnice, „verticale”, dar la fel de important e ce înveți „pe orizontală” — de la colegi, de la mentori, de la oamenii care te inspiră.

Despre motivul pentru care a rămas atașat de IPS de-a lungul anilor, Chemin explică simplu: legătura cu Adrian Damian și dorința acestuia de a „oferi ceva înapoi” prin program seamănă foarte mult cu ce încearcă el însuși să facă la Watermill Center, unde vin artiști din toată lumea să creeze împreună. A urmărit programul patru veri la rând, ca observator sau mentor, și spune că a văzut clar cum a contribuit la claritatea gândirii și originalitatea tinerilor participanți.

Anul trecut a fost unul dintre mentorii ediției, alături de Aby Cohen, Dragoș Buhagiar, Janaína Suaudeau și Sean Crawley. Nu a făcut un masterclass clasic, ci mai degrabă o provocare — cum spune el, „ca și cum ai stârni un urs” — încurajându-i pe rezidenți să privească atent lumea din jur și să înțeleagă relația dintre idee și viziune. „Ideile sunt minunate, doar că ideile sunt doar niște idei… viziunea îl conduce pe artist, în cele din urmă, către ceva mai măreț”, spune el.

Chemin vorbește pe larg despre compoziție — procesul prin care un concept devine, pas cu pas, o operă concretă — și despre relația dintre regizor și scenograf, pe care o vede mai degrabă ca pe un dialog constant decât ca pe o împărțire strictă de roluri. Amintește și de colaborarea cu Adrian Damian, cu care obișnuia să discute de la micul dejun despre filme și muzică, lăsând ideile să se contureze organic.

Despre creativitate, spune că nu crede prea mult în „geniu” sau în originalitatea pură, ci într-o creștere răbdătoare, hrănită de schimburile constante dintre culturi și oameni. Povestește chiar că îl întreba Robert Wilson, adesea: „Charles, crezi că sunt un geniu?”, iar răspunsul lui a fost mereu același: „Nu!”.

Interviul se încheie cu amintiri din copilărie — Chemin l-a cunoscut pe Wilson la o vârstă foarte fragedă, a jucat într-un film cu el în 1992 și, la doar 8-9 ani, a fost implicat în pregătirea spectacolului „Une Femme douce”, ajungând la Watermill Center fără să fie tratat vreodată ca un copil. O experiență, spune el, care i-a adus dintr-o dată echivalentul mai multor ani de învățare.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)