Teatrul de Vară din Năvodari, locul în care aplauzele au devenit ecouri

Teatrul de Vară „Laurențiu Duță” din Năvodari pare astăzi un loc din care viața s-a retras încet. În imaginile surprinse la fața locului se văd rânduri întregi de bănci degradate, alei acoperite de buruieni, pereți scorojiți, tencuială căzută și o scenă goală, pe care nu se mai aud nici muzica, nici vocile copiilor, nici aplauzele serilor de vară.
Contrastul este cu atât mai puternic cu cât locul a avut, nu cu foarte mult timp în urmă, o promisiune clară. În 2010, Primăria Năvodari investea aproape 150.000 de lei în reabilitarea teatrului de vară din tabăra localității. Lucrările au fost grăbite pentru ca scena să poată găzdui, între 7 și 10 iulie, Festivalul internațional de muzică ușoară pentru copii și tineri „Delfinul de Aur”, ajuns atunci la ediția a VIII-a.
Tot atunci, teatrul a primit numele lui Laurențiu Duță, cântăreț și compozitor născut în Năvodari, fost membru al trupei 3rei Sud Est și cetățean de onoare al orașului. Presa vremii scria că numele artistului fusese pus pe frontispiciul teatrului proaspăt renovat, ca semn al redeschiderii unui spațiu care trebuia să aducă evenimente, turiști și viață culturală în zonă.
În 2010, autoritățile vorbeau despre folosirea teatrului atât pentru copiii din tabără, cât și pentru turiștii aflați la Năvodari, în baza unei colaborări cu Sind România, proprietarul Taberei Năvodari. Era un loc gândit pentru spectacole în aer liber, festivaluri și seri de vară petrecute în comunitate.
Astăzi, însă, imaginea este alta. Amfiteatrul pare abandonat. Vegetația a crescut printre rânduri, băncile sunt rupte sau îmbătrânite, iar zidurile albe, cândva parte din decorul estival al locului, sunt pline de urme de degradare. Pe scenă nu mai sunt decoruri, reflectoare sau artiști, ci doar pereți goi și graffiti.
Teatrul de Vară din Năvodari nu este doar o clădire lăsată în paragină. Este imaginea unui spațiu public care a pierdut legătura cu oamenii pentru care fusese construit. Un loc făcut să adune public, copii, turiști și artiști a ajuns să fie traversat doar de vânt, de soare și de vegetația care a pus stăpânire pe gradene.
Într-un oraș de la mare, un astfel de spațiu ar putea redeveni ușor un punct de întâlnire. Ar putea găzdui concerte, proiecții de film, spectacole pentru copii, festivaluri locale sau seri culturale în aer liber. Forma de amfiteatru există încă, memoria locului există încă, iar numele de pe fațadă amintește că aici a fost, cândva, o scenă vie.
Deocamdată, Teatrul de Vară „Laurențiu Duță” rămâne o imagine tristă. Un loc construit pentru aplauze, dar acoperit de liniște. Un spațiu care a primit un nume, o investiție și o promisiune, dar care pare să aștepte ca cineva să își amintească din nou de el.