⏱ 2 min de citit
Știai că în București există o taxă de acces pentru vehiculele grele care circulă prin zonele centrale și semicentrale? Ei bine, există. Și teoria e simplă: camioanele și betoniierele uzează mult mai repede asfaltul, ocupă mai mult spațiu în trafic, poluează mai mult și fac zgomot. Deci e normal să contribuie mai mult la bugetul orașului, nu?
Logica e clară: o mașină personală stă parcată cam 22 de ore pe zi și circulă una-două ore. Un vehicul comercial rulează lejer între 7 și 9 ore zilnic. Folosește infrastructura mult mai intens, o deteriorează mai repede, costurile de întreținere cresc. Așa funcționează și în majoritatea capitalelor europene.
Primăria a dezvoltat chiar un sistem simplu de verificare: introduci numărul de înmatriculare într-o aplicație publică și vezi imediat dacă taxa e plătită. Rapid, non-invaziv, fără bătăi de cap.
Dar iată surpriza zilei: dintr-un test aleatoriu pe șase vehicule grele întâlnite pe drum spre Primărie, doar unul avea taxa achitată. O betonieră. Celelalte cinci? Nimic. Zero. Nada.
Aparent, unii operatori de transport au descoperit că e mai ieftin să plătească din când în când câte o amendă decât să achite taxa regulat. Mai mult, există mari retaileri care plătesc chiar amenzile șoferilor, dar nu și taxa pentru vehicule grele. Calculul e simplu: amenzile sunt atât de rare încât devine mai profitabil să încalci regula.
Situația asta a dus la convocarea conducerii Poliției Locale și la dispoziția de control tematic amplu. Nu doar o săptămână-două de zor, ci pe termen lung. Pentru că, hai să recunoaștem, Bucureștiul nu mai poate funcționa ca un sat fără câini, unde legea e facultativă și controalele aproape inexistente.
Regulile sunt simple: cine circulă cu vehicule grele în oraș plătește taxa. Cine nu o plătește va fi sancționat, iar amenzile vor fi mai mari decât plata taxei. Altfel, orașul rămâne fără resurse pentru dezvoltare, iar noi continuăm să ne plângem de gropi și trafic.
