⏱ 2 min de citit
Știai că în București există o taxă de acces pentru vehiculele grele care circulă prin zonele centrale și semicentrale? Ei bine, există. Problema e că aproape nimeni nu o plătește.
Logica e simplă: un TIR sau o betonieră deteriorează mult mai repede asfaltul decât Loganul tău, ocupă mai mult spațiu în trafic și contribuie serios la poluare și zgomot. Normal ar fi ca cine uzează mai mult infrastructura să și plătească mai mult. Un vehicul personal stă parcat 22 de ore pe zi, în timp ce unul comercial circulă lejer între 7 și 9 ore zilnic.
Primăria a dezvoltat chiar și o aplicație simplă de verificare: introduci numărul de înmatriculare și vezi instant dacă taxa e plătită. Sună bine pe hârtie, nu?
Realitatea e mai tristă. La un test recent, din 6 vehicule cu masa mai mare de 5 tone întâlnite pe stradă, doar unul avea taxa achitată. O betonieră. Restul? Zero barat.
Șocul ăsta a dus la convocarea conducerii Poliției Locale și la anunțarea unor controale ample. Dar aici vine partea interesantă: se pare că există operatori mari de transport care preferă să plătească din când în când câte o amendă decât să achite taxa. E mai ieftin. Ba chiar sunt retaileri mari care plătesc amenzile șoferilor lor, dar nu și taxa pentru vehicule grele.
De ce? Pentru că amenzile se dau atât de rar încât devine mai profitabil să încalci regula decât să o respecți. E matematică simplă.
Problema nu e doar de bani. E de principiu. Când regulile devin opționale și controalele inexistente, Bucureștiul funcționează ca un sat fără câini. Toți ne furăm căciula unii altora și ne prefacem că nu vedem.
Soluția anunțată: sancțiuni mai mari decât taxa în sine, controale pe termen lung, nu doar două săptămâni de zarvă și apoi liniște. Să vedem dacă se și întâmplă.
Pentru că, hai să fim sinceri, Bucureștiul are nevoie de resurse pentru dezvoltare. Și ar fi frumos ca toți cei care uzează infrastructura să contribuie corect, nu doar noi, ăia cu mașinile personale care plătim rovinieta, taxa de poluare și tot ce mai inventează.
