Șobolani în Piața Sfânta Vineri: PMB dă vina pe porumbei

Un cititor de-al nostru din Pantelimon, pe la Mega Mall, ne scria zilele trecute că e cât pe ce să se împrietenească cu unul dintre șobolanii din cartier. I-a și dat nume – Vasile. Zice că așa, cu umor, se descurcă mai bine decât dacă s-ar enerva, chiar dacă Primăria Capitalei pare să creadă că de vină sunt tot cetățenii, nu rozătoarele în sine.

Pentru că asta e, de fapt, explicația oficială pe care au dat-o PMB și primarul general Ciprian Ciucu pentru invazia de șobolani din zona Piața Sfânta Vineri, pe terenul administrat de Primăria Sectorului 3: vina ar fi, în bună parte, a bucureștenilor care hrănesc porumbeii.

După ce imaginile cu șobolani din centrul Bucureștiului au ajuns pe toate televiziunile din țară, PMB a explicat pe Facebook, într-o postare recentă, că încă din luna mai Compania Municipală Eco Igienizare (CMEIB), împreună cu ADP Sector 3, a intervenit în zonă. Au găsit galerii săpate în spațiul verde, deșeuri abandonate și resturi alimentare pe trotuar, lăsate – spun autoritățile – de cei care dau de mâncare porumbeilor. Iar astea, zic ei, atrag rozătoarele.

Ideea de bază e că porumbeii, fiind cam mofturoși, n-ar mânca tot ce li se dă, iar resturile rămase ajung direct la masa șobolanilor. Să zicem, de dragul discuției, că așa s-ar întâmpla. Tot rămâne ceva esențial pe care municipalitatea pare să-l ignore complet.

Când cineva din PMB se enervează pe cetățeni că hrănesc porumbei, de fapt se ia la trântă cu un simbol vechi de mii de ani, pe care oamenii l-au moștenit cultural încă din antichitate. Ca să mergem la origini, în Biblie, porumbelul e cel care îi vestește lui Noe că Dumnezeu a făcut pace cu oamenii și Potopul s-a terminat – povestea cu porumbelul trimis de două ori din corabie și întors cu o ramură de măslin în cioc e în Geneza, capitolul 8.

Deci cam greu să convingi oameni, în 2026, să nu mai hrănească o pasăre care, cultural, simbolizează pacea, speranța și Duhul Sfânt. Nici logo-ul ONU nu a fost ales la întâmplare: ramura de măslin a fost aleasă pentru că e recunoscută global, atât din perspectivă biblică, cât și din cea a Greciei și Romei antice, unde era simbolul zeităților păcii.

Când o primărie încearcă brusc să lipească porumbeii de imaginea șobolanilor, e normal să apară o oarecare disonanță. Arhetipul cultural milenar versus comunicatul de presă al unei instituții publice – meci destul de inegal, din start.

Mai e un aspect de luat în calcul: percepția colectivă asupra porumbeilor nu vine doar din Biblie, ci și din cultura pop și turism. Veneția a interzis complet hrănirea porumbeilor și vânzarea de grăunțe în 2008, motivând că înmulțirea lor distruge monumentele și atrage rozătoare. Dar imaginea turistului care ciugulește porumbei în Piața San Marco, cu o catedrală impresionantă în fundal, rămăsese deja întipărită în memoria colectivă globală, grație deceniilor de turism și, nu în ultimul rând, grație melodiei „Feed the Birds” din Mary Poppins.

Diferența e, însă, în modul de comunicare. La Veneția, autoritățile nu au zbierat la oameni și nu i-au făcut vinovați de invazia de rozătoare. Primarul de atunci, Massimo Cacciari, a mutat discuția spre protejarea patrimoniului: le-a explicat oamenilor cât de acid e găinațul de porumbel și cum distruge, efectiv, marmura și fațadele clădirilor istorice. Mesajul a fost simplu – dacă iubești orașul, nu contribui la distrugerea lui. Au mai adăugat și un argument financiar: curățarea mizeriei și restaurarea monumentelor costau milioane de euro pe an, aproximativ 275 de euro per cap de locuitor venețian. A existat chiar și o breaslă istorică a vânzătorilor de grăunțe în Piața San Marco, cărora li s-au retras licențele și li s-au oferit alte locuri de muncă.

Bucureștiul, evident, nu e Veneția – nici la capitolul patrimoniu, nici la capitolul cultură a hrănirii porumbeilor. Dar poate că tocmai de-asta ar avea nevoie de o explicație ceva mai convingătoare decât „vina e a celor care hrănesc porumbeii”, mai ales când tema invaziei de șobolani din centrul Capitalei a ajuns deja subiect național.

Sursă: B365 (b365.ro)