⏱ 2 min de citit
Politologul Marius Ghincea scoate în evidență o chestiune care merită discutată: când cineva critică modul în care România se comportă în NATO sau la Bruxelles, nu înseamnă automat că vrea să ne îndepărtăm de partenerii euro-atlantici. Ba chiar dimpotrivă.
Ideea e simplă și cam evidentă, dar pare că trebuie spusă cu voce tare: dacă vrei ca România să fie un partener mai serios și mai respectat în NATO, dacă vrei ca diplomația noastră să conteze mai mult la Washington sau la Bruxelles, trebuie să investești în ea. Și când spun să investești, mă refer la resurse, oameni pregătiți, inițiative concrete, nu doar la declarații de principiu.
Ghincea pornește de la contextul actual – tensiunile dintre Iran și SUA, reașezările de forțe la nivel global – și observă că România ar avea nevoie de o strategie mai clară în politica externă. Nu e vorba să schimbăm orientarea, ci să o consolidăm prin acțiuni concrete.
În loc să reacționăm mereu la ce se întâmplă, am putea să venim și noi cu propuneri. În loc să așteptăm să ni se spună ce să facem, am putea să negociem mai eficient. Asta nu slăbește cu nimic alianțele noastre – din contră, le face mai solide, pentru că transformă România dintr-un partener pasiv într-unul activ.
E un argument pe care l-am mai auzit în diverse forme, dar care rămâne valabil: dacă vrei să fii luat în serios la masa negocierilor, trebuie să vii cu ceva pe masă. Și nu, prezența fizică nu e suficientă.
În contextul în care guvernul Bolojan jonglează cu austeritate, deficit și reforme interne, politica externă riscă să rămână pe pilot automat. Dar tocmai acum, cu ce se întâmplă în regiune și în lume, ar fi momentul să investim în diplomație, nu să economisim de la ea.
Întrebarea rămâne: o să avem curajul să facem asta, sau o să continuăm să ne mulțumim cu rolul de elev cuminte care ridică mâna doar când e întrebat?
