⏱ 2 min de citit
Se zice că în Pădurea Băneasa “teoretic nu se taie”, dar asta nu înseamnă că locul e chiar așa de intact pe cât ne place să credem. De fapt, dacă te abați puțin de pe potecile bătute și te bagi printre copaci, dai peste o cu totul altă poveste — una plină de sticle de plastic, ambalaje de medicamente, haine aruncate și chiar tuburi de pastă de dinți uitate prin desiș, probabil de zeci de ani încoace.
Sâmbătă, un grup de voluntari a decis să facă exact asta: să iasă din confortul potecilor și să se bage în partea mai sălbatică a pădurii, cunoscută și ca “casa căprioarelor”, pentru o acțiune de ecologizare. Au strâns mizeria acumulată de-a lungul timpului, exact genul de gunoaie pe care nu le vezi din mers, dar care stau acolo, în pământ și în tufe, de ani buni.
Ideea din spatele acestei acțiuni nu e doar să faci curat de dragul de a face curat, ci să tragă un semnal de alarmă: chiar dacă pădurea nu e supusă tăierilor masive, asta nu o face automat protejată. Dan Bărbulescu, unul dintre cei implicați, a subliniat că Băneasa are nevoie de o administrație clară și de măsuri reale de conservare, nu doar de promisiunea că nimeni nu pune drujba pe ea.
Practic, ideea e simplă: o pădure aflată la marginea unui oraș de câteva milioane de locuitori, frecventată de plimbăreți, alergători și, evident, de căprioarele care îi dau numele acela drăguț, are nevoie de cineva care să se ocupe activ de ea — nu doar să se bazeze pe faptul că, deocamdată, nimeni nu taie copacii.
Genul ăsta de acțiuni de voluntariat arată, de fapt, o problemă mai mare: multe dintre spațiile verzi ale Bucureștiului supraviețuiesc mai degrabă din inerție și din grija oamenilor care le iubesc, decât dintr-un plan administrativ coerent. Iar Băneasa, cu tot cu căprioarele ei, merită mai mult decât atât.
Sursă: G4Media.ro
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.
