Mașina pe pista de bicicliști: ce faci și unde reclami

Mergi pe pistă, pedalezi liniștit, și deodată apare un obstacol clasic bucureștean: o mașină parcată fix pe pistă, nu pe jumătate, nu cu două roți pe bordură, ci complet instalată acolo, eventual cu avariile pornite, acel fel de permis diplomatic autoacordat de șoferul care “are treabă cinci minute”. Pentru biciclist, cele cinci minute ale lui înseamnă să iasă printre mașini, să urce pe trotuar sau să se oprească și să se descurce cu o problemă creată de altcineva.

Legea e destul de clară aici: Regulamentul de aplicare a Codului Rutier interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe pistele de biciclete, iar dacă oprirea e interzisă, automat e interzisă și staționarea. Nu contează dacă șoferul a coborât după un colet, așteaptă pe cineva sau “a zis că vine imediat”. Pista nu devine loc de parcare cât timp el își rezolvă treaba.

Partea un pic absurdă e că, atunci când există o pistă semnalizată, bicicliștii sunt obligați să o folosească, iar accesul altor vehicule pe ea e interzis. Deci legea îi spune biciclistului să meargă pe pistă, dar dacă cineva a lăsat mașina fix acolo, tot el trebuie să găsească soluția.

O mașină parcată pe pistă nu ocupă doar o bucată de asfalt, ci obligă biciclistul la o manevră pe care altfel n-ar fi avut niciun motiv s-o facă. Dacă pista e pe carosabil, poate fi nevoit să intre în banda mașinilor. Dacă e lângă trotuar, poate ajunge să urce printre pietoni. Iar dacă mai sunt și alte mașini parcate în zonă, ocolirea se transformă rapid într-un mic traseu cu obstacole pe care nimeni nu l-a cerut.

Treaba asta contează și mai mult pentru cei care petrec multe ore pe bicicletă prin oraș, cum sunt curierii. La un eveniment organizat de Wolt și Asociația HaiCuBicla în timpul Săptămânii Europene a Mobilității, siguranța celor de pe două roți a fost una dintre temele principale de discuție.

“Siguranța curierilor și, în general, a participanților la trafic pe două roți, este o prioritate pentru Wolt. Credem că aceasta trebuie susținută atât prin măsuri concrete, cât și printr-o mai bună înțelegere a experienței lor de zi cu zi în trafic”, spune Elena Petrescu, Public Policy Manager, Wolt România.

O mașină lăsată pe pistă e unul dintre cele mai banale exemple de situație în care problema creată de un șofer ajunge să fie rezolvată, în câteva secunde, de biciclistul obligat să-și schimbe traseul pe loc.

Dacă dai peste o asemenea situație, faptul că șoferul e în neregulă nu înseamnă automat că cea mai bună idee e să treci la câțiva centimetri de mașină sau să intri brusc pe carosabil ca s-o ocolești. Verifică mai întâi dacă poți face manevra în siguranță, iar dacă trebuie să ieși pe carosabil, asigură-te că nu vine nimic din spate și semnalizează schimbarea direcției.

Mai e o chestie la care merită să fii atent: portiera. Regulamentul interzice șoferilor și pasagerilor să deschidă portiera sau să coboare fără să se asigure că nu pun pe nimeni în pericol. Doar că e mult mai util să știi asta înainte să se deschidă portiera decât după ce ai intrat în ea. Așa că atunci când treci pe lângă o mașină oprită, lasă destul spațiu cât să nu afli pe pielea ta dacă șoferul s-a uitat sau nu în oglindă.

Dacă mașina e tot acolo și blochează pista, poți suna sau depune sesizare la Poliția Locală din sectorul respectiv. Poliția Locală are atribuții pentru sancționarea opririi, staționării și parcării neregulamentare și poate chiar dispune ridicarea vehiculelor staționate ilegal. La nivelul întregului oraș poți sesiza și Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București.

Când faci sesizarea, ajută enorm să ai locația exactă și numărul de înmatriculare. O poză clară, în care se vede că mașina blochează pista, face diferența pentru identificarea situației.

112 nu e numărul pentru orice mașină parcată aiurea. Numărul unic de urgență se folosește doar când viața sau siguranța cuiva sunt puse imediat în pericol. Faptul că te-a enervat cineva tare de tot nu se pune, din păcate, la categoria urgențe.

Și fiindcă tot vorbim de piste, apare mereu întrebarea: câți kilometri de piste are de fapt Bucureștiul? Potrivit Masterplanului Velo al Municipiului București, aprobat în 2025, orașul are aproximativ 56,3 kilometri de infrastructură pentru biciclete, din care doar 25 km asigură condiții corespunzătoare de funcționare. Deci nu contează doar cifra frumoasă dintr-un tabel Excel, ci dacă pista chiar poate fi folosită.

O pistă poate fi trasată corect, separată de trotuar și suficient de lată, dar dacă trebuie să ieși din ea la fiecare două sute de metri pentru că cineva a transformat-o în loc de parcare, tot avantajul ei dispare exact când ai mai mare nevoie de el.

La evenimentul Wolt și HaiCuBicla din septembrie, unul dintre obiective a fost strângerea experiențelor celor care circulă frecvent cu bicicleta prin oraș, ca problemele din trafic să fie înțelese pornind chiar de la ce se întâmplă pe stradă. Informațiile adunate vor fi folosite și în proiectul “InfraVelo București”, depus recent împreună cu HaiCuBicla, care își propune, printre altele, cartografierea punctelor periculoase pentru bicicliști și ceilalți participanți vulnerabili la trafic, cu scopul de a genera măsuri concrete de infrastructură și siguranță rutieră.

Până când infrastructura va reuși să se apere singură de mașinile parcate pe ea, rămân două lucruri de făcut atunci când dai peste o asemenea situație: nu te pune în pericol ca s-o ocolești și reclam-o acolo unde trebuie.

Pentru că pista de biciclete e pentru biciclete. Nici măcar avariile nu schimbă regula asta.

Sursă: B365 (b365.ro)