Trenul Macho din Anzi primește tehnologie europeană de semnalizare

Ok, recunosc, nu avem azi o poveste despre vreun pasaj din Capitală sau despre vreo stație de metrou în lucru. Dar dacă ești genul de bucureștean care așteaptă tramvaiul uitându-se la cer și întrebându-se de ce întârzie iar STB-ul, cred că o să te regăsești în povestea asta peruană. Pentru că există, se pare, un tren și mai capricios decât al nostru, și tocmai a primit o cură de întinerire tehnologică de care orice navetist visează.
Compania spaniolă CAF, cea care construiește printre altele trenuri de metrou pentru Oslo, a câștigat recent un contract pentru modernizarea sistemelor de semnalizare și telecomunicații de pe linia Huancayo–Huancavelica din Peru. Vestea a fost anunțată pe 17 noiembrie, la scurt timp după ce această cale ferată a împlinit un secol de existență — a fost inaugurată pe 24 octombrie 1926.
Linia e cunoscută popular drept „Tren Macho”, poreclă venită dintr-o vorbă peruană veche: „pleacă atunci când vrea și ajunge când poate”. Sună cunoscut, nu? Diferența e că traseul ăsta nu are scuze de genul „lucrări la șină” — trece prin Munții Anzi, urcă până la 3.680 de metri altitudine și traversează 15 poduri, 38 de tuneluri și 37 de treceri la nivel pe o distanță de 128,7 kilometri. Practic, un munte întreg de motive să întârzii.
Modernizarea presupune instalarea sistemului european ETCS Nivelul 1 — același standard de siguranță feroviară folosit și prin Europa — plus un centru de control centralizat al traficului, care va gestiona circulația pe toată linia și va integra informarea călătorilor, telefonia feroviară, alimentarea cu energie și protecția împotriva incendiilor. Cu alte cuvinte, trenul care „ajunge când poate” urmează să devină un pic mai previzibil.
Treaba asta face parte dintr-un proiect mult mai mare, de aproximativ 565 de milioane de dolari, pentru care autoritățile peruane au semnat în mai 2025 o concesiune de 30 de ani cu Concesionaria Ferroviaria del Perú (COFEPERU). Pe lângă semnalizare, planul include reabilitarea căii de rulare, modernizarea stațiilor, consolidarea podurilor și tunelurilor și material rulant nou. Lucrările fizice mari ar urma să înceapă în mai 2027, iar beneficiarii direcți sunt estimați la aproximativ 1,2 milioane de locuitori din regiunile Junín și Huancavelica.
De ce povestim asta pe un site bucureștean? Pentru că, sincer, e liniștitor să vezi că peste tot în lume există câte un tren legendar, bătrân și cu nărav, care în loc să fie uitat, primește o investiție serioasă ca să reziste încă o sută de ani. Poate că e un semnal bun și pentru infrastructura noastră feroviară, care la rândul ei așteaptă de multă vreme modernizări similare.
Sursă: Club Feroviar (clubferoviar.ro)