Legea blocurilor și tăcerea parlamentarilor din București

Dacă ai locuit vreodată într-un bloc din București, probabil ai simțit pe pielea ta măcar un strop din haosul asociațiilor de proprietari: avizierul cu hârtii mucegăite, adunările generale unde apar cinci oameni din tot blocul, și întrebarea eternă „unde dispar banii de fond de rulment”. Exact despre asta am scris acum ceva vreme, în investigația „Stăpânii blocurilor”, unde am arătat cum, în mai multe asociații din București și Ilfov, grupuri mici de oameni au ajuns să controleze administrarea blocurilor și, implicit, contractele plătite din banii locatarilor.

Ca să vedem dacă cei care fac legile își dau seama de problemă, am trimis întrebări către 15 parlamentari aleși în București, de la mai multe partide. I-am întrebat simplu: are legea asociațiilor de proprietari suficiente mecanisme de control, cum pot fi prevenite conflictele de interese între administratori și firmele care iau contracte, au primăriile instrumente reale de verificare și se pregătește vreo modificare legislativă.

Rezultatul a fost, să zicem, elocvent pentru cât de mult contează subiectul ăsta la nivel politic: din 15 parlamentari contactați, doar unul a răspuns pe cont propriu, USR a trimis un răspuns comun, iar restul au preferat tăcerea. Senatorii și deputații care nu au răspuns deloc sunt Florin Manole, Marian Neacșu și Daniel Zamfir (toți PSD), George Simion și Lidia Vadim Tudor (AUR), Sorin Cîmpeanu, Monica Anisie și Andrei Baciu (toți PNL) și Gigi Becali, independent. Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a spus că nu poate răspunde în termenul cerut — dacă vine ceva de la el, completăm.

Singurul care a răspuns individual a fost Sebastian Burduja, de la PNL, și a avut o poziție destul de tranșantă: legea actuală, spune el, e „anacronică exact acolo unde ar trebui să fie mai puternică” — adică la protecția proprietarilor. Burduja a explicat că prin asociațiile de proprietari circulă sume mari de bani, dar sistemul e departe de a fi transparent: „deși se colectează sume enorme, blocurile arată tot mai rău, iar oamenii ajung să se bazeze doar pe administrațiile locale ca să le anvelopeze blocul, să le curețe, să le amenajeze spațiul verde din fața scării”.

O altă problemă pe care o vede liberalul e că legea e blocată undeva prin anii ’90, când comunicarea se făcea exclusiv prin avizier și hârtii semnate. „Legea nu cunoaște lumea digitală”, spune el, explicând că un proprietar care nu locuiește efectiv în bloc sau nu trece prin hol în săptămâna potrivită pur și simplu nu află nimic din ce se decide.

Burduja propune patru direcții de schimbare: digitalizare, vot la distanță în adunările generale, protejarea vieții private și audit independent pentru asociațiile cu bugete mai mari. Concret, vrea ca listele de plată, extrasele de cont, contractele, ofertele și rapoartele cenzorului să fie publicate online, într-un format standard, accesibil tuturor proprietarilor — nu doar celor care au timp să citească avizierul marți seara la 19:00.

Una dintre întrebările noastre a vizat exact miezul problemei din investigație: ce se întâmplă când firma care administrează blocul are legături cu firmele care primesc contracte de curățenie sau reparații. Burduja a recunoscut că aici e o gaură mare în lege — nu există obligația unui număr minim de oferte, nu există obligația publicării lor și nu există nicio declarație de interese cerută. Soluția lui: declarații de interese obligatorii pentru administrator, președinte, comitetul executiv și cenzor, plus posibilitatea pierderii atestatului de administrator în caz de abuz.

USR, în schimb, a transmis un răspuns comun, prin lidera de grup Diana Stoica, și a pus accentul pe altă problemă: blocurile noi, unde dezvoltatorul poate controla conducerea asociației în prima fază, pur și simplu pentru că deține cele mai multe apartamente. Partidul spune că are deja propuneri pentru modificarea Legii 196/2018, unele depuse în Parlament, altele încă în discuție — printre ele, convocarea adunărilor generale prin e-mail sau mesagerie electronică și clarificarea drepturilor de vot în complexurile rezidențiale.

Cât despre firmele cu legături cu administratorul, USR a ținut să sublinieze că, teoretic, decizia de a contracta servicii aparține asociației, nu firmei de administrare. Partidul a recunoscut însă că nu are informații clare despre cât de eficient își fac primăriile treaba de control: „nu știm dacă partea de control privind activitatea financiar-contabilă este exercitată de primării în sprijinul asociațiilor”.

Până una-alta, rămânem cu o imagine destul de clară: problema e cunoscută, soluțiile există pe hârtie la unii parlamentari, dar interesul general pentru subiect pare cam la fel de slab ca participarea la adunările generale de bloc.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)