Hugues, restaurantul uitat de pe Calea Victoriei

Dacă treci grăbit pe Calea Victoriei, pe la numărul 54, habar n-ai probabil că acolo a stat, cândva, cel mai select local din tot Bucureștiul. Locul unde bucureștenii au gustat pentru prima oară trufe și unde chiar și Eminescu și-a permis o cafea cu rom. Astăzi clădirea e doar un bloc anonim, dar povestea ei merită spusă, măcar ca să știi ce se ascunde în spatele fațadelor pe lângă care trecem zilnic fără să ne uităm cu adevărat.

Totul a pornit prin 1835, când bucătarul belgian Donat Hugues a ajuns în București. Era o vreme în care familiile bogate aduceau bucătari din Occident, pentru că orașul nostru, oricât de vesel și de plin de energie era, nu prea avea hoteluri moderne sau restaurante ca la carte — mai mult hanuri modeste, unde nu găseai nimic sofisticat.

Între 1856 și 1860, Hugues a construit chiar pe Podul Mogoșoaiei (care avea să devină Calea Victoriei din 1878), în zona Pieței Teatrului Național, hotelul care i-a purtat numele. Clădirea s-a ridicat pe locul fostelor grajduri ale Consulatului Austriei, între Hotelul Continental și Pasajul Englez. Avea două etaje și 40 de camere, iar un pachet complet — dormitor, salon și cameră pentru servitori — costa în jur de 15 franci, o sumă serioasă pentru acele vremuri.

Hugues a fost, practic, primul care a adus bucătăria franceză cu adevărat în București și primul care a pus trufe pe masă la noi. Scriitorul Dimitrie Rallet le descria memorabil drept „cărbuni stinși și negri, dar arzători”. La Hugues găseai de toate: preparate franțuzești, nemțești, rusești, italienești și, bineînțeles, românești. Iarna, cinele se serveau într-o sală luminată cu gaz, cu vedere direct spre Piața Teatrului — imaginează-ți puțin atmosfera.

Localul a devenit rapid locul de întâlnire al elitei și al boemei bucureștene. Printre obișnuiți se numărau boierul avocat Mihail Cornea, boierul Ulysse Cretzeanu, bancherul Abraham Halfon și doctorul Simion Nicolae, un ardelean celebru pentru glumele lui în limba latină — atât de haios, încât actorul Grigore Manolescu îl imita pe scenă.

Restaurantul a fost și scena unor momente memorabile ale vieții sociale bucureștene. În 1881, de exemplu, aici a avut loc un „duel culinar” între Constantin Isvoranu și ambasadorul Spaniei, Juan Pedro Aladro Kastriota. Tot în 1881, pe 27 septembrie, bucătăria de la Hugues a pregătit banchetul aniversar al ziarului Românul, la 25 de ani de la apariție — un eveniment monumental, cu 300 de invitați de vază, printre care Ion C. Brătianu și prințul Dimitrie Ghika.

Iar dacă tot vorbim de nume mari, la începutul lui 1889 poetul Mihai Eminescu a trecut și el pe la Hugues, pentru o cafea cu rom. Detaliul ăsta singur merită o poză mentală.

În 1890, Donat Hugues a vândut afacerea rivalului său Iordache Ionescu, iar din noiembrie 1894 clădirea a intrat pe mâna cofetarului Georges Riegler. Redeschis inițial sub numele „Hotel de Paris”, localul a devenit cunoscut apoi ca Hotel Riegler, iar cofetăria omonimă a ajuns chiar furnizor oficial al Casei Regale.

În perioada interbelică, clădirea a trecut printr-o transformare de-a dreptul spectaculoasă: fațadă refăcută în stil belle époque, un etaj și o mansardă în plus, plus stema regală a României pe frontispiciu, ca să nu existe dubii cu privire la statutul locului.

Dar destinul avea alte planuri. În august 1944, clădirea a fost grav afectată de bombardamentele aviației germane care vizau Palatul Telefoanelor, aflat chiar peste drum. Iar în perioada comunistă, hotelul și-a pierdut complet identitatea: mansarda a fost refăcută simplu, fațada „egalizată” în stilul epocii, iar clădirea a ajuns bloc de locuințe, administrat mai întâi de IAL, apoi de ICRAL — o soartă banală pentru un loc care fusese, pe vremuri, cel mai select din tot orașul.

Așa că data viitoare când treci prin fața Teatrului Național, pe Calea Victoriei, aruncă o privire spre numărul 54. Nu mai găsești trufe, nici cafea cu rom à la Eminescu, dar știi acum ce s-a întâmplat acolo — și, sincer, e o poveste mult mai bună decât orice ai vedea azi la fereastra aceea.

Sursă: B365 (b365.ro)