⏱ 2 min de citit
Există o explicație simplă pentru de ce factura la energie în România arată cum arată — și nu e chiar o surpriză, deși e în continuare enervantă. Suntem prinși între două probleme care se alimentează reciproc, ca într-un cerc vicios pe care nimeni nu l-a rupt cu adevărat până acum.
Pe de o parte, nu producem suficientă energie. Nu pentru că n-am avea proiecte — avem, ba chiar mai multe decât ar trebui, unele stau în șantier de ani de zile. Problema e că infrastructura energetică nu se construiește peste noapte. Centralele, parcurile eoliene, reactoarele nucleare — toate cer timp, bani și, cel mai rar ingredient în România, continuitate politică.
Pe de altă parte — și asta e partea mai puțin discutată — suntem slab conectați la piețele din centrul și vestul Europei. Adică exact în momentele în care producția internă scade și avem nevoie de import, nu putem accesa energia mai ieftină de la vecini. Rețelele de interconectare nu au capacitatea necesară, iar asta înseamnă că prețul nostru se decuplează de cel european și o ia razna în sus.
Combinația celor două e toxică: produci puțin, nu poți importa eficient, și ajungi să plătești mai mult decât ar trebui. Iar factura asta nu o plătesc abstracțiunile economice — o plătesc oamenii, gospodăriile, micile afaceri, restaurantele de cartier, fabricile.
Vestea mai bună e că problema interconectării e recunoscută acum explicit ca prioritate. Un pas decisiv în direcția conectării energetice a României la rețeaua europeană a fost anunțat recent, ceea ce ar putea schimba, pe termen mediu, modul în care ne raportăm la prețurile din piață. Nu mâine, nu luna viitoare — dar direcția contează.
Până atunci, bucureștenii și românii în general rămân cu facturile actuale, cu inflația energetică și cu speranța că proiectele anunțate nu vor mai dura un deceniu până să producă efecte reale. Optimism dozat, cum ne-am obișnuit.
Sursă: Digi24 (digi24.ro)
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.
