Cristoiu decodeaza ancheta Negoita: diversiune mediatică!

Ion Cristoiu susține că valul de știri despre Robert Negoiță nu ar fi apărut „întâmplător”, ci ar funcționa ca o „pălălaie” menită să scoată din prim-plan un raport apărut în SUA, care discută presiuni asupra platformelor și felul în care au fost gestionate anumite acuzații legate de România.

În „Pastila” sa, publicistul spune că miza ar fi „diminuarea impactului” raportului în spațiul public, iar metoda n-ar fi o contrazicere frontală, ci înlocuirea subiectului cu unul „mai spectaculos” pentru televiziuni și site-uri: percheziții, audieri, titluri tari și un personaj cu notorietate.

Cristoiu afirmă că tocmai profilul lui Negoiță ar fi „potrivit” pentru a atrage atenția: un primar vizibil, ușor de transformat în subiect-vedetă, cu o acuzație care „sună” pe formatul clasic al știrilor de seară. În lectura lui, mecanismul ar fi simplu: publicul urmărește „scandalul zilei”, iar discuția despre raport se subțiază până dispare.

În paralel, autorul notează că, în timp ce cazul Negoiță urcă pe ecrane, raportul american ajunge tratat în cheie de minimalizare sau împins la periferie, exact efectul pe care îl descrie drept „strategia” principală: să nu fie alimentat prin dezbateri ample, ci lăsat să se stingă.

Mesajul central al lui Cristoiu: indiferent de ce va decide Justiția în dosar, „scandalul” ar fi fost folosit ca instrument de acoperire mediatică, iar Negoiță ar fi devenit, fără să vrea, piesa perfectă într-o agendă mai mare.