⏱ 2 min de citit
Dacă te-ai întrebat vreodată cine a stat la cârma Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în perioada de glorie a teatrului românesc, numele e Costache Antoniu. Și da, povestea lui e una care merită spusă.
Băiatul din Țigănași — cartierul ieșean care a dat țării mai multe talente decât ar putea număra cineva — a ajuns să conducă cea mai importantă școală de teatru și film din România. Între 1955 și 1970, timp de 15 ani, Costache Antoniu a fost rectorul IATC-ului, instituția care astăzi se numește UNATC și care a format generații întregi de actori, regizori și oameni de film.
Antoniu nu a fost doar un administrator — a fost un adevărat Cetățean turmentat al teatrului românesc, cum i s-a spus. Un om care a trăit pentru scenă și pentru formarea tinerilor actori, într-o perioadă în care teatrul românesc se căuta pe sine în condițiile unui regim comunist tot mai rigid.
Cei 15 ani de mandat ai lui Antoniu la cârma IATC-ului au marcat o epocă. A fost perioada în care instituția și-a consolidat reputația, când prin amfiteatrele de pe strada Matei Millo treceau studenți care aveau să devină stele ale scenei românești.
Astăzi, clădirea UNATC-ului din centrul Bucureștiului — la doi pași de Piața Romană — poartă amprenta acelor ani. Dacă treci pe acolo, poate te gândești la oamenii care au construit teatrul românesc modern. Costache Antoniu a fost unul dintre ei.
