Ce prăjitură ne reprezintă pe noi, bucureștenii?
Hai să vă pun o întrebare de duminică dimineața, cu cafeaua alături: dacă ar fi să alegem o prăjitură care să fie cartea de vizită a Bucureștiului, ce am pune pe tavă? Întrebarea nu e deloc întâmplătoare — pleacă de la o călătorie americană și ajunge, firesc, la amandina noastră de pe fiecare colț de cofetărie.
Povestea pornește de la Boston, unde Boston cream pie e desertul oficial al statului Massachusetts încă din 1996, deci teoretic ar trebui să dai de el la tot pasul. Numai că, în cinci zile de căutat prin oraș, abia dacă s-au găsit trei locuri care îl mai servesc, iar varianta clasică — cele două blaturi galbene cu cremă de vanilie și glazură de ciocolată — a fost gustată într-un singur loc cu greutate istorică, barul hotelului Omni Parker House, acolo unde se spune că a fost inventat de un bucătar francez acum peste o sută de ani.
De aici pornește o discuție mai amplă, pentru că România, spre deosebire de alte țări, încă nu s-a pus de acord nici măcar pe o mâncare națională, darămite pe embleme culinare locale oficiale. În Sicilia dai de cassata la fiecare pas, la Paris găsești madlene în orice vitrină, iar la Viena kaiserschmarrn-ul se vinde din cărucioare retro chiar pe trotuar. La noi, ideea a avut un moment de glorie la Brașov, unde Breasla Cârciumarilor a băgat ișlerul în meniuri, iar un chef bucureștean a mers până acolo încât a făcut o variantă sărată, cu păstrăv afumat. Azi însă, ișlerul brașovean e tot mai rar prin meniurile din oraș, deși ideea de a lega un desert de identitatea unui loc merită cu siguranță reluată.
Și atunci, revenind la întrebarea de start — ce ar reprezenta Bucureștiul? Amandina pare candidatul firesc, deși, culmea, la Iași și la Cluj se vinde o prăjitură numită chiar „București”. Pentru Constanța ar merge baclavaua sau poate nalangatele, Moldova ar putea sta liniștită cu poalele-n brâu, iar Muntenia cu orezul cu lapte. Viena are kaiserschmarrn-ul ei, Linz — Linzertorte, Parisul — madlena, Ucraina — tortul Kiev. Bucureștiul are amandina, și cred că ne-o putem asuma fără emoții.
Dacă tot vorbim de pauze dulci prin oraș, pentru cei care caută un loc liniștit unde să citească și să bea un matcha bun, merită explorate câteva cafenele primitoare răspândite din zona Cotroceni până spre Bulevardul Aviatorilor — genul de locuri unde matcha, chai și o carte bună se potrivesc perfect cu o scurtă evadare din agitația Capitalei.
Voi ce ați propune ca desert-simbol pentru zona voastră din oraș? Lăsați ideea mai jos, în comentarii — poate pornim și noi o mică tradiție bucureșteană.
Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)