Casa cu grădină, visul bucureștean, pe hârtie la Muzeul Țăranului

Dacă te-ai plimbat vreodată prin Grivița, Floreasca sau Lacul Tei și te-ai întrebat de ce arată altfel decât restul orașului — cu case mici, curți, puțină verdeață și un aer de mahala elegantă — răspunsul vine joi, 29 octombrie, de la ora 18:30, la Sala Noua Galerie din Muzeul Național al Țăranului Român.

Acolo se lansează ediția revizuită a cărții „Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină”, semnată de istoricul Andrei Răzvan Voinea. E genul de carte care pare la prima vedere un subiect de nișă — urbanism de acum un secol — dar care, citită cu atenție, seamănă suspect de mult cu dezbaterile de azi despre locuințe accesibile și chirii imposibile.

Povestea pleacă de la Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine, înființată în 1908, care între 1908 și 1948 a construit peste 4.000 de locuințe în 25 de parcelări bucureștene. Ideea inițială suna frumos: case individuale, arhitectură neoromânească, grădini, inspirată de modelul european al orașului-grădină, menită să rezolve problema locuințelor pentru clasa muncitoare și să țină tuberculoza la distanță. În practică, lucrurile au deviat — potrivit cercetării, locuințele au ajuns în mare parte la funcționari publici și la clasa de mijloc, nu neapărat la cei pentru care fuseseră gândite inițial, iar opoziția socialistă a criticat încă de atunci excluderea categoriilor vulnerabile.

Cutremurul din 1940, războiul și bombardamentele au agravat criza locuințelor, iar Societatea a fost dizolvată în 1948 de regimul comunist. Rămân însă cartierele — unele incluse azi în zone construite protejate sau pe Lista Monumentelor Istorice — ca mărturie a unui experiment urbanistic cu umbrele lui.

Partea interesantă pentru bucureștenii din ziua de azi: cercetarea nu e doar istorie de dragul istoriei. Documentele de arhivă descoperite i-au ajutat pe proprietarii actuali din aceste parcelări să găsească planurile originale ale caselor lor, utile pentru renovări sau pentru dosarele de conservare. Ediția a doua aduce în plus peste 600 de articole de presă din arhive digitalizate și documente noi despre aproximativ 30 de clădiri construite de Societate, printre care Spitalul Foișor, Imobilul CAM din Piața Lahovary și Căminul Măturătorilor.

Cartea, publicată inițial în 2018 și epuizată de mult, ajunge acum la un tiraj cumulat de peste 3.000 de exemplare — cifră serioasă pentru o carte de specialitate. Are la bază cercetarea doctorală a lui Voinea, susținută în 2017 la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, sub coordonarea Anei Maria Zahariade, și a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România (prin Timbrul de Arhitectură) și al Băncii de Investiții și Dezvoltare, prin programul „Identitate pentru Viitor”.

La lansare, alături de autor vor fi conf. univ. Bogdan Suditu, președintele Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism din cadrul Primăriei Capitalei, și conf. univ. Florentina Nițu, de la Facultatea de Istorie a Universității din București. Intrarea e la Muzeul Național al Țăranului Român, iar pentru oricine se întreabă de ce arată unele cartiere bucureștene așa cum arată, e o ocazie bună să afle direct de la sursă, nu din auzite de pe scara blocului.

Andrei Răzvan Voinea e președintele Asociației Studio Zona, organizație dedicată cercetării istoriei urbane a Bucureștiului, și predă cursuri de scriere academică. Pe lângă această carte, a mai scris despre parcelarea Vatra Luminoasă și despre istoria urbană a Ferentarilor.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)