⏱ 3 min de citit
Bucureștiul știe să fie gri, mai ales acum, toamna, când cerul pare că a renunțat definitiv la culoare. Dar există un colț de oraș unde paleta lui Van Gogh ține piept vremii mohorâte, chiar în inima celui mai gălăgios cartier al Capitalei.
Vorbim despre Grand Café Van Gogh, de pe strada Smârdan nr. 9, în Centrul Vechi, la doi pași de Lipscani și de Mănăstirea Stavropoleos, acolo unde clădirile vechi și frumoase mai poartă, ici-colo, avertismentul clasic „Atenție, cade tencuiala!”.
Din prima clipă în care intri, ai senzația ciudată că ești urmărit — nu de chelner, ci de chipul pictorului olandez, care te întâmpină de pe pereți de parcă te-ar invita personal înăuntru. Picturile îl acoperă efectiv din toate unghiurile, iar tentația de a le studia una câte una e aproape imposibil de refuzat.
Te așezi la o masă și, fără să-ți dai seama, gândul îți pleacă în altă parte. Nu mai ești în Centrul Vechi, ești undeva în lumea lui Van Gogh. Firește, sunt reproduceri lucrate cu atenție de alți pictori, nu originalele, dar efectul e același: te fac să zăbovești și să uiți, pentru câteva minute bune, de agitația de afară.
Pentru că dincolo de geamuri, Centrul Vechi își vede liniștit de forfotă — dar aici, înăuntru, privirea preferă să rămână la tablouri. Mereu mai descoperi câte unul pe care nu l-ai remarcat, pentru că Van Gogh chiar a pictat lumea cu o intensitate ieșită din comun.
Local amenajat cu gust, iar la etaj experiența urcă un nivel: ai senzația că te plimbi direct prin „The Starry Night”.
La capitolul meniu, găsești toată gama de cafele clasice — espresso, double espresso, caffé americano, cappuccino, flat white, cappuccino viennese, caffe latte, freddo espresso și freddo cappuccino — plus variante mai dulci, gen caramel macchiato, chocolate macchiato, chocolate frappé sau caramel frappé. Sunt și ciocolată caldă, ceaiuri, limonade, suc de portocale, vinuri și bere, pentru cine vrea altceva decât cofeină.
La mâncare, meniul oferă eggs benedict (și variantele asparagus sau vegetarian), omlete, sandvișuri și câteva deserturi care merită încercate — pavlova, american pancakes, dar și colivă, printre altele cu specific românesc strecurate printre preparatele internaționale.
Când în sfârșit te ridici de la masă, tot mai arunci o privire peste umăr, ca și cum ai vrea să te asiguri că n-ai ratat vreun tablou sau vreun detaliu ascuns pe undeva. Poate nu vom înțelege niciodată complet ce se ascunde în picturile lui Van Gogh, dar nici nu e musai să avem toate răspunsurile. Uneori e suficient să le privești și să-ți amintești că frumosul nu are mereu nevoie de explicații.
Sursă: B365 (b365.ro)
