⏱ 2 min de citit
La finalul secolului al XIX-lea, un avocat și profesor de drept pe nume Nicolae Basilescu avea un plan nebunesc pentru vremea lui: să construiască un cartier modern de la zero, undeva la marginea Bucureștiului. Și nu orice cartier — unul cu fabrică de bere, cu producție de cărămizi și chiar cu lăptărie proprie.
Ideea lui Basilescu era cu adevărat înaintată pentru epoca respectivă. În timp ce Bucureștiul se dezvolta haotic, el și-a imaginat un cartier planificat, cu străzi largi, case curate și infrastructură modernă. Practic, a vrut să facă un mini-oraș în oraș, cu tot ce trebuie pentru viața de zi cu zi.
Paradoxul? Deși viziunea lui era extraordinară, contemporanii l-au numit “un mare escroc”. Probabil că ideile prea îndrăznețe nu se prea înțelegeau în România de atunci — sau poate că metoda lui de a face lucrurile a stârnit controverse. Oricum, proiectul a prins viață.
Cartierul Bucureștii Noi s-a dezvoltat cu fabrici și facilități care îl făceau aproape autonom. Fabrica de bere producea pentru localnici, cea de cărămizi asigura materialele de construcție, iar lăptăria se ocupa de aprovizionarea zilnică. Un fel de micro-economie locală, cu decenii înainte ca conceptul să devină la modă.
Astăzi, Bucureștii Noi e unul dintre cartierele consacrate ale Capitalei, cu blocuri, parcuri și o viață urbană intensă. Puțini dintre cei care trec prin zonă știu însă că totul a pornit de la visul unui avocat care a îndrăznit să gândească în mare — chiar dacă reputația lui a fost pusă la îndoială de contemporani.
Povestea lui Nicolae Basilescu e una dintre acele lecții despre cum inovația e adesea înțeleasă greșit la început. Ceea ce părea escrocherie acum 130 de ani a devenit un cartier întreg care adăpostește zeci de mii de bucureșteni.
