Baba Manu și tunelurile secrete ale Curții Vechi

Trecem zilnic pe lângă ea, ne strâmbăm puțin la gradul de degradare și ne vedem de drum, dar Curtea Veche din Centrul Vechi ascunde niște povești pe cinste. Vorbim despre cel mai vechi monument medieval al Bucureștiului, veche de aproximativ 570 de ani, prima reședință domnească a orașului, aflată azi pe strada Franceză nr. 25-31. Practic, chiar acolo unde acum vezi terase și turiști cu selfie stick-uri, locuia cândva Vlad Țepeș.

Și pentru că orice loc cu istorie serioasă vine la pachet cu legende pe măsură, hai să trecem prin câteva dintre cele mai tari mituri legate de Curtea Veche.

Prima poveste ține de tunelurile secrete. Se spune că unul dintre ele avea peste 300 de metri lungime și lega subsolurile palatului domnesc direct de Hanul lui Manuc, dar și de alte puncte strategice din oraș sau de mănăstirile de la periferie. Legenda zice că domnitorii le foloseau ca rută de scăpare în timpul atacurilor otomane, fugind pe sub pământ către zone mai sigure. Detaliu interesant: tunelurile ar fi fost căptușite integral cu cărămidă, late de până la un metru și jumătate și săpate la vreo zece metri adâncime. Practic, un fel de metrou medieval de urgență.

A doua legendă e cea clasică, cu fantome — cum să nu fie? Se zice că spiritul lui Vlad Țepeș încă bântuie ruinele palatului voievodal, iar pasionații de paranormal jură că prin zonă mai rătăcesc și alte suflete, rămase cumva prizoniere între pereți. Locul lor preferat ar fi fostele încăperi subterane, care pe vremuri serveau fie ca pivnițe de vinuri, fie ca depozite, fie — partea mai puțin plăcută — ca închisori pentru dușmani.

Mai există și povestea clopotului scufundat de la Biserica Domnească. În timpul invaziei otomane, turcii adunau tot ce găseau din metal ca să-l topească, așa că localnicii au ascuns clopotul într-o fântână adâncă, pe care apoi au astupat-o cu pământ. Rezultat: clopotul n-a mai fost găsit niciodată de cotropitori.

Dar cea mai frumoasă poveste rămâne, fără îndoială, cea a Babei Manu — bătrâna misterioasă care apărea la miezul nopții, cântând și dansând prin palat. Bucureștenii de altădată o vedeau ca pe un fel de spirit protector al orașului. Se pare, totuși, că Baba Manu a existat cu adevărat: ar fi fost o cerșetoare și ghicitoare care stătea deseori pe treptele bisericii de la Curtea Veche, iar oamenii credeau că vorbele ei aveau putere premonitorie. Din păcate, povestea ei reală se termină tragic — ar fi murit arzând în propria casă în timpul Marelui Incendiu din 23 martie 1847.

Vestea bună e că locul plin de povești primește, în sfârșit, și puțină atenție practică. Primăria Capitalei a anunțat că a început un proces de punere în siguranță și conservare a Curții Vechi, un șantier considerat crucial pentru salvarea monumentului. Etapa aceasta, spune PMB, va dura trei luni și presupune protejarea zidurilor și bolților, plus construirea unui acoperiș provizoriu sub care vor continua și investigațiile arheologice. Costurile proiectului se ridică la două milioane de euro.

Palatul ocupă o suprafață de 3.380 de metri pătrați și are nouă corpuri de clădiri. Nu e prima încercare de reabilitare — s-a mai încercat și în 2018, dar lucrările au fost abandonate la mai puțin de doi ani de la începere. Rămâne de văzut dacă de data asta povestea are un final mai fericit decât cea a Babei Manu.

Sursă: B365 (b365.ro)