⏱ 2 min de citit
Dacă te-ai trezit azi și te-ai întrebat de ce mai mulți jurnaliști decât de obicei postează pe Facebook despre meseria lor, iată răspunsul: 3 mai e Ziua Mondială a Libertății Presei. Nu e o sărbătoare cu tort și șampanie, dar e un moment în care ne oprim o clipă să ne gândim la ceva esențial: cât de liber e să afli ce se întâmplă în jurul tău.
Ellen Hume, care a fost reporter la Wall Street Journal și acum conduce cercetări la MIT despre mass media, o spune simplu: nu poți avea o democrație funcțională fără presă transparentă și acces liber la informație. Sună a clișeu? Poate. Dar ia gândește-te un pic — fără jurnaliști care să te anunțe când se taie apa în cartier, când se schimbă traseele de STB sau când Primăria pregătește iar un proiect dubios, cum ai ști ce se întâmplă în orașul ăsta?
La noi în București, lucrurile sunt complicate. Avem de la investigații serioase care scot la lumină corupția și risipa banului public, până la televiziuni care fac circ și te lasă mai confuz decât erai înainte de știri. Dar ideea e că trebuie să existe spațiu pentru toate vocile — chiar și pentru cele care deranjează.
Așa că azi, când treci pe lângă un chioșc de ziare (dacă mai există vreunul pe lângă tine) sau când dai scroll pe telefon printre știri, ia-ți un moment să apreciezi faptul că poți citi ce vrei, că poți critica pe cine vrei și că nu te trezește nimeni noaptea la ușă pentru că ai comentat pe Facebook la o postare despre gropi în asfalt.
E un lux pe care nu toată lumea îl are. Și merită păstrat.
