Apocalipsa corcodușelor: de ce în Berceni miroase a rachiu

E vară, e cald, e criză de subiecte ușoare și, spre norocul nostru, natura a decis să ne dea ceva de povestit: corcodușele. Da, ați citit bine. În ultimele zile, jumătate din grupurile de cartier și paginile locale vuiesc despre un fenomen care sună a glumă, dar e cât se poate de real — fructele astea mici și acre au căzut din pomi în cantități industriale și, pe alocuri, au transformat trotuarele în adevărate crame naturale.

Totul a pornit de la o poveste din Berceni, unde pe multe alei miroase puternic a borhot din cauza corcodușelor căzute și fermentate la soare. Un copil din zonă a venit chiar cu o idee de-a dreptul geniala: să fie aduse cârduri de găini care să mănânce fructele și să scape cartierul de miros. Ideea sună a desen animat, dar are logică — doar că, dacă ne luăm după o legendă rurală mai veche, găinile care mănâncă fructe fermentate nu mor, ci se îmbată, așa că riscăm să vedem stoluri de găini clătinându-se pe la borduri, ținându-se de garduri ca după o petrecere prea lungă.

Aici intervine partea interesantă: fenomenul nu se manifestă la fel peste tot în București. Pe strada Grigore Gafencu, în zona Nordului, sunt și acolo corcoduși, e murdărie pe trotuar, dar nu miroase a borhot ca în Berceni. Explicația neoficială, dar destul de amuzantă: furnicile. În zona respectivă, furnicile par să facă treaba pe care altundeva o fac bacteriile de fermentație — adică mănâncă fructele înainte să apuce să se transforme în alcool stradal. Fie că e coincidență, fie că Primăria Sectorului 1 chiar a organizat vreo strategie anti-miros cu ajutorul insectelor, misterul rămâne nerezolvat. Ce e sigur e că, în timp ce unele sectoare par să aibă parte de curățenie naturală, altele se confruntă cu adevărate valuri olfactive de corcodușe uitate pe jos.

Dacă tot veni vorba de soluții, iată una la îndemână, deloc simandicoasă: primăriile de sector ar putea strânge corcodușele căzute și le-ar putea transforma în țuică sau palincă, fiecare cu eticheta zonei de proveniență. Țuică de Rahova pentru buget redus, Palincă Intercontinental pentru cei cu gusturi rafinate, Rachiu de Herăstrău maturat douăzeci de ani pentru cei care vor să se laude la un pahar. S-ar face niște bani frumoși din fructe care oricum ajung să putrezească pe trotuar, iar Bucureștiul ar avea, în sfârșit, un brand gastronomic de care să râdem cu toții cu plăcere.

Până una-alta, corcodușele continuă să cadă, mirosul de borhot persistă pe ici pe colo, iar dacă treceți prin Berceni sau prin zona Nordului, s-ar putea să vă bucurați — sau nu — de acest spectacol sezonier. Nu face găina ce face furnica, dar poate ar trebui să facă primăriile ce face natura: să curețe la timp.

Sursă: B365 (b365.ro)