45 de ani de MTV: cum a schimbat lumea „rock and roll”

Pe 1 august 1981, la un minut după miezul nopții, undeva în New Jersey, oamenii care schimbau plictisiți canalele TV au dat peste o imagine ciudată: steagul american de pe Lună, înlocuit brusc cu logo-ul unui post obscur care emitea dintr-un studio din New York. Vocea din off zicea simplu: „Doamnelor și domnilor, rock and roll!”. Așa a început MTV, iar lumea nu a mai fost la fel de atunci.

Sună a poveste SF, dar chiar așa s-a întâmplat. Era o noapte caldă, cam 22 de grade, iar ferestrele deschise ale americanilor din micul stat au ajutat, practic, la răspândirea unei idei complet noi: videoclipul muzical, până atunci o curiozitate de nișă, avea să înlocuiască radioul ca principal mod de a „asculta” muzică. Astăzi găsești pe YouTube primele două ore de emisie MTV și e ca o capsulă a timpului — grafici kitsch, refrene memorabile și o naivitate pe care nu o mai regăsești nicăieri.

Contextul american din 1981 era unul plin de energie: adolescenții mergeau la cinema să vadă The Empire Strikes Back sau Superman II, se jucau la aparate Pac-Man și purtau geci de blugi și adidași la fast-food-uri. Muzica, până atunci, era pur auditivă — mulți nici nu știau cum arată artiștii preferați. MTV a schimbat asta radical: vocile au primit fețe, costume, decoruri și coregrafii, iar cultura pop s-a transformat într-un spectacol vizual permanent.

Un alt lucru important: MTV a democratizat „cool”-ul. Un adolescent din Ohio sau Montana putea fi la fel de la curent cu tendințele ca unul din New York sau California, doar lăsând televizorul deschis non-stop. A devenit un ritual: temele la matematică puse deoparte pentru cinci minute de Duran Duran.

Deși videoclipuri precum Bohemian Rhapsody (Queen) sau Life On Mars? (David Bowie) existau deja de ani buni, ele apăreau doar în emisiuni de noapte, ca The Midnight Special. MTV le-a oferit, în schimb, o casă permanentă — 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână.

Interesant e că, dacă privim cu atenție, paralela dintre MTV și social media de azi e evidentă: niciunul nu are un buton de stop, niciunul nu are o „finalitate” clară, iar ambele construiesc identități adolescentine în jurul hainelor, meme-urilor și imaginii. Doar că, în loc de TikTok, exista MTV — și în loc de reels, videoclipuri de trei minute cu bugete de milioane.

Efectul asupra industriei muzicale a fost, de altfel, ireversibil. Dacă înainte de anii ’80 un artist putea cuceri radiourile fără să aibă neapărat fizic de cover de revistă, era MTV a transformat muzicienii în modele — talentul muzical concurând, uneori, cu norocul genetic sau cu bisturiul chirurgului plastician.

Azi, la 45 de ani distanță, MTV pare mai degrabă o amintire dragă generației baby boomers, păstrată în materiale de arhivă cu calitate discutabilă pe YouTube. Dar înainte de TikTok, Instagram Reels și reality show-uri, MTV a însemnat Moonwalk-ul lui Michael Jackson, dansurile sincronizate din Thriller și travestiul memorabil al lui Freddie Mercury din I Want To Break Free — clip interzis inițial în State, difuzat abia în 1991, imediat după moartea artistului.

Mai târziu, MTV a devenit vocea angoasei grunge din anii ’90, promovând masiv trupe precum Nirvana și Pearl Jam, dar și versiunea corporatistă a foștilor rebeli Metallica, transformați în maeștri ai riff-urilor fredonabile, ușor de consumat ca orice single nou al Sabrinei Carpenter.

Recent, canalul ne-a arătat cum arată o aniversare de 16 ani cu rapperi și Bentley-uri la ușă, cum Ozzy și Sharon încearcă o viață „normală” în California sau cum mame adolescente își navighează existența în State. De la Madonna la *NSYNC și My Super Sweet 16, MTV a fost, timp de aproape jumătate de secol, o forță globală în cultura pop, dictând cum e „consumată” și „împachetată” cultura americană pe tot mapamondul.

Rămâne doar întrebarea aceea, un pic ironică: oare „TikTok a ucis vedeta MTV”? Și, dacă da, cât va mai dura până când scrollul infinit de azi va deveni, la rândul lui, o capsulă a timpului, la fel de demodată și de drăguț de kitsch ca vechile videoclipuri MTV.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)