Vila din Cotroceni a unei iubiri interzise de Casa Regală
Dacă te-ai plimbat vreodată pe Bulevardul Eroii Sanitari din Cotroceni și ai zăbovit cu privirea la o clădire cu aer de bijuterie sculptată, să știi că nu ai văzut o casă oarecare. La numărul 18 se ascunde Vila Steinebach, cunoscută și drept Vila Principelui Nicolae, una dintre cele mai încărcate de istorie și de dramă construcții din zonă.
Povestea începe în 1915-1916, când arhitectul Alfred Popper ridică vila la comanda lui Laurențiu Steinebach, un om cu funcție administrativă importantă pe lângă Curtea Regală. Fațada e o adevărată lecție de neoromânesc interbelic cu influențe bizantine: capiteluri sculptate cu motive zoomorfe, ancadramente traforate cu păuni și tot felul de dantelărie de piatră lucrată de sculptorul Oreste Simonetti. Chiar Regina Maria a notat în jurnalul ei că vila e „o adevărată bijuterie până în cele mai mici detalii” — și, sincer, nu exagera.
Lucrurile devin cu adevărat interesante în 1925, când Principele Nicolae, al patrulea copil al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, cumpără vila pentru viitoarea lui soție, Ioana Dumitrescu-Doletti. Poveste de dragoste frumoasă, dar cu un obstacol pe cât de mare, pe atât de regal: cei doi se căsătoresc în secret, la 28 octombrie 1931, la conacul din Tohani, fără acordul Regelui Carol al II-lea și încălcând Statutul Casei Regale.
Consecințele nu au întârziat să apară. Tribunalul Ilfov declară căsătoria nulă chiar în decembrie 1931, iar tensiunile dintre Principele Nicolae și Regele Carol al II-lea se adâncesc an de an. În ciuda intervențiilor Reginei Maria, care a încercat să mai tempereze conflictul, Consiliul de Coroană decide, la 9 aprilie 1937, excluderea definitivă a Principelui Nicolae din Casa Regală. Acesta e nevoit să plece din țară și să-și schimbe identitatea, adoptând numele Nicolae Brana.
Înainte de exil, Principele Nicolae face un gest frumos: donează vila statului român, cu condiția clară să devină cămin pentru studentele de la Facultatea de Medicină. Clădirea intră astfel în administrarea Casei Corpului Didactic, iar în vecinătatea ei se ridică un imobil unde au locuit, la un moment dat, nume mari ca Liviu Rebreanu și Ion Minulescu.
După instaurarea comunismului, vila e naționalizată și trece prin mai multe „vieți” administrative — sediu de ambasadă, apoi structuri ICRAL Cotroceni. Abia după 1990 imobilul revine în proprietate privată și intră într-un proces amplu de restaurare, recăpătându-și, măcar parțial, strălucirea de altădată.
Așa că, dacă treci pe lângă ea data viitoare, uită-te cu alți ochi: în spatele acelei fațade cu păuni sculptați în piatră se ascunde una dintre cele mai zbuciumate povești de dragoste din istoria Casei Regale a României.
Sursă: B365 (b365.ro)