Valea Saulei, curățată de 100 de voluntari în weekend

Sâmbătă dimineață, pe strada Gherghiței din Nordul Capitalei, nu prea erai la cafea cu croissant dacă ai dat o fugă pe-acolo — erai mai degrabă cu mănuși de cauciuc și sac de gunoi în mână, alături de alți aproape 100 de bucureșteni care au decis să-și sacrifice dimineața de weekend pentru o bucată de natură aproape necunoscută a orașului.

Vorbim despre Valea Saulei, 5,2 hectare de zonă umedă în zona Andronache, ultima de anvergură din Nord-Estul Bucureștiului, pe care Asociația Parcul Natural București (APNB) o pregătește de ceva vreme pentru statutul de arie naturală protejată — ar fi a treia din oraș, dacă totul merge bine.

Povestea locului e una aparte: pe vremuri era doar un pârâu alimentat de Pădurea Băneasa, până când, prin anii ’70, inginerii regimului comunist l-au transformat într-o rețea de bazine piscicole. Bazinele au fost abandonate între timp, iar natura și-a luat înapoi teritoriul — vidre care înoată prin fostele bazine, pescărași albaștri care cuibăresc pe maluri, egrete care planează peste stufăriș și, culmea, șoimul călător, cel mai rapid animal de pe planetă, cu peste 380 km/h în picaj. Toate astea la câțiva kilometri de centrul orașului, lucru greu de crezut până nu vezi cu ochii tăi.

Dan Bărbulescu, președintele APNB, ne-a explicat de ce contează acest loc pentru comunitate: cartierul Andronache nu are parc, cel mai apropiat fiind la 3 kilometri distanță, la Motodrom. „Iată însă că au lângă ei o zonă minunată. Vrem să o deschidem, să o facem sigură, un loc unde să te recreezi sau chiar pe unde să poți merge pe jos spre birourile din Pipera”, ne-a spus el.

Numai că înainte să ajungem la partea frumoasă cu arii protejate și poteci accesibile, trebuia rezolvată o problemă mult mai puțin romantică: ce se ascunde prin iarbă. Iar răspunsul n-a fost deloc plăcut — poteca principală, singura cale de acces prin zonă, ajunsese depozit ilegal de moloz. Deșeuri din construcții, polistiren, plastic vechi, mobilier aruncat și o cantitate impresionantă de șosete singuratice și haine neidentificabile au umplut rapid primii saci.

Printre voluntari, Dana și Daria lucrau cu o viteză demnă de administrație publică performantă — una terminase un master pe mediu, cealaltă lucrează ca barista. Au dat chiar peste un morman de gunoaie cu miros „promițător”, cum spuneau ele, dar s-au declarat mulțumite la final, simțindu-se „energizate” de faptă bună.

Nu toată lumea era acolo pentru curățenie, însă. Câțiva tineri pescuiau liniștiți lângă apă, uitându-se oarecum nedumeriți la armata de oameni cu saci și mănuși care le invada peisajul. Dan Bărbulescu spune că nu vede nimic rău în asta — oamenii pescuiesc deja acolo, iar ideea ar fi să se facă într-un cadru organizat, de tip „catch and release”, după modelul văzut la Tokyo, unde a pescuit chiar în mijlocul orașului, în bazine amenajate special. Prinzi peștele, faci o poză, îi dai drumul înapoi. „E o stare de liniște pe care, de ce nu, putem să o integrăm și aici”, ne-a explicat el.

Pe măsură ce înaintam prin zonă, devenea tot mai clar că nu-i ajunge un sac de gunoi ca să repari Valea Saulei. Resturile de construcții sunt grele și greu de cărat fără intervenții organizate, iar dacă potecile rămân blocate, oamenii n-au prea multe motive să revină în afara unor acțiuni ca aceasta. Asociația își dorește intervenții minime — curățenie, poteci deschise, indicatoare și panouri informative, ca oamenii să știe pe unde merg și ce au în fața ochilor.

„Motivarea noastră este să securizăm acest loc din calea dezvoltării agresive a orașului. Există riscul uriaș ca tot molozul de pe șantiere să fie împins treptat în vale. Deja găseam zone întregi acoperite de deșeuri din demolări”, ne-a spus Bărbulescu. Pe termen mai lung, Valea Saulei ar putea face parte dintr-un coridor verde mai amplu, care să lege Petricani, Colentina și Dobroești — o rețea de spații naturale conectate, bună și pentru oameni, și pentru animale.

După câteva ore de strâns gunoaie, momentul mesei a venit cu 50 de pizza pentru toți participanții — ceva cam jumătate de pizza de persoană, teoretic, pentru că repartizarea perfectă rareori supraviețuiește foamei reale. A urmat o relaxare colectivă la capătul străzii Gherghiței, cu trenuri trecând ocazional în fundal și participanți mult prea ocupați cu poze de grup ca să le mai observe.

Proiectul de transformare a zonei în arie naturală protejată a trecut deja de votul Consiliului Local Sector 2. Ultimul pas rămâne aprobarea Consiliului General al Municipiului București, așteptată, potrivit președintelui APNB, chiar la finalul acestei luni.

Privită de sus, de pe casa aflată la doar două minute de Valea Saulei, zona nu se mai vede ca altădată — covorul de verdeață e acum aproape complet acoperit de silueta masivă a Autostrăzii A3, care se descarcă la intrarea în oraș. Dar jos, printre stufăriș și bazine vechi, bucata de natură tot mai rezistă — cel puțin pentru cine știe unde să o caute.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)