Valea Mieilor, cârciuma legendară din Sălăjan de altădată
Dacă ești din generația care a copilărit prin Sălăjan sau pur și simplu îți place să sapi puțin prin istoria cartierelor bucureștene mai puțin glamour, trebuie să-ți povestim despre un loc care a însemnat enorm pentru localnicii de acolo: cârciuma Valea Mieilor, cunoscută și cu porecla mult mai suculentă de Valea Zmeilor.
Dar înainte să ajungem la cârciumă, hai să zăbovim puțin la numele cartierului, pentru că Sălăjan e un fel de relicvă vie. E singurul cartier din București care încă poartă numele unui general stalinist, Leontin Sălăjan, ministru al forțelor armate în perioada comunistă. În timp ce alte bulevarde și cartiere și-au recăpătat numele istorice după ’89, Sălăjan a rămas așa cum a fost botezat în epocă.
Și e cu atât mai interesant cu cât zona nu a fost dintotdeauna un ocean de blocuri. Înainte de marile transformări urbanistice din a doua jumătate a secolului XX, acolo se întindea vatra boierilor Dudescu, parte din vechea moșie a Dudeștiului — o zonă cu greutate istorică pentru Bucureștiul de altădată. Sistematizarea comunistă a șters mare parte din vechile case boierești și le-a înlocuit cu estetica uniformă pe care o știm azi: blocuri, blocuri și iar blocuri.
În mijlocul acestui peisaj, pe actualul Bulevard Nicolae Grigorescu (fostul Bulevard Leontin Sălăjan), foarte aproape de intersecția principală a cartierului, funcționa restaurantul Valea Mieilor. Un nume oficial cuminte, dar bucureștenii vremii i-au găsit repede o poreclă mult mai memorabilă — Valea Zmeilor — și așa a rămas în amintirea colectivă.
În epoca lui de glorie, prin anii regimului comunist și apoi în anii ’90, locul funcționa ca un clasic restaurant de cartier: zgomotos, plin de fum de țigară, cu o clientelă pitorească și fidelă. Genul de local unde mergeai nu neapărat pentru rafinament culinar, ci pentru atmosferă — fripturi, mititei suculenți și o gamă variată de băuturi autohtone, servite într-un decor muncitoresc autentic.
Fotograful Andrei Bîrsan a publicat imagini de atunci și de acum din aceeași zonă, iar diferența e, cum era de așteptat, radicală. Acolo unde odată era arhitectura utilitară a epocii și forfota mușteriilor pe la terasele improvizate, azi găsim trotuarele banale, burtăriile de cartier și magazinele cu care ne-am obișnuit complet — fără urmă de glorie trecută, dar cu amintiri care încă trăiesc prin povestirile celor care au apucat vremurile acelea.
Nu puțini sunt bucureștenii care, la amintirea Văii Zmeilor, zâmbesc și povestesc câte un episod memorabil petrecut acolo — de la banchete de liceu până la nunți improvizate de cartier. E genul de loc care, deși dispărut fizic, rămâne viu în memoria colectivă a unui București care se schimbă mereu, dar nu uită complet de unde a plecat.
Sursă: B365 (b365.ro)