Vagoane second-hand și trenuri de noapte: ce se schimbă în Europa

Dacă ai prins vreodată un tren de noapte din Gara de Nord și te-ai întrebat de ce vagonul tău arăta a fi trăit ceva istorie, ei bine, ai avut dreptate să te întrebi. Piața europeană a vagoanelor pentru trenurile Intercity și de noapte trece printr-o schimbare interesantă, iar un studiu recent făcut de nemții de la SCI Verkehr pune lucrurile cap la cap.
Vestea bună: piața crește. De la 2,6 miliarde de euro cât valora în 2025, se estimează că va ajunge la aproape 3,4 miliarde de euro până în 2031. Motorul principal sunt vagoanele noi, capabile să circule cu până la 230 km/h, cum sunt celebrele ICE L ale Deutsche Bahn sau Talgo 230 folosite de FlixTrain. Potrivit prognozei, piața vagoanelor noi ar urma să urce de la circa 940 de milioane de euro în 2025 la un vârf de 1,56 miliarde în 2030, după care se stabilizează la vreo 1,5 miliarde anual.
Vestea și mai interesantă pentru noi, cei din Europa de Est: vagoanele second-hand devin din ce în ce mai căutate, mai ales pe la noi prin zonă. Alexander Borchers, directorul SCI Verkehr, spune că vânzările de vagoane flexibile continuă să crească, dar deja apar semne de saturare, iar lipsa finanțării sau întârzierile în obținerea ei fac ca varianta second-hand să devină tot mai tentantă – se livrează mai repede și costă mai puțin.
Principalii „furnizori” de vagoane la mâna a doua sunt operatorii vest-europeni, în special DB Fernverkehr, divizia Deutsche Bahn pentru trenurile de lung parcurs. Vagoanele lor retrase din circulație ajung des la companii din Europa Centrală și de Est, dar și la operatori privați precum RegioJet, Leo Express sau Snälltåget. Un exemplu concret: compania spaniolă Renfe a cumpărat vagoane de la Deutsche Bahn pe care le închiriază pe termen lung operatorului ceh Leo Express, exact pentru a-și extinde rapid serviciile fără bătăile de cap ale achiziției de material rulant nou.
Atenție însă, nu e totul roz la second-hand – studiul atrage atenția că un vagon mai ieftin la achiziție nu înseamnă automat costuri mici de exploatare. Piesele de schimb și modernizările necesare pot mânca repede din economia inițială.
Cât despre trenurile de noapte, aici lucrurile stau ceva mai complicat. Interesul publicului rămâne mare – cine nu visează la o călătorie cu cușeta spre o capitală europeană, nu-i așa? – dar finanțarea e tot timpul problema cea mai mare. Majoritatea achizițiilor de material rulant pentru aceste servicii se fac din fonduri publice, iar capacitatea insuficientă a unor linii, lucrările nocturne de infrastructură și birocrația pentru autorizarea circulației internaționale nu ajută deloc. Concluzia analiștilor e clară: trenurile de noapte pot fi profitabile fără subvenții doar pe puține rute.
Și la noi se mișcă ceva pe segmentul ăsta. CFR Călători are în derulare un program de modernizare pentru 14 vagoane cușetă și șase vagoane de dormit, printr-un contract cu Atelierele CFR Grivița. Așadar, dacă te-ai săturat de vagoanele vechi pe care le prinzi uneori spre litoral sau spre vest, se pare că vine o reîmprospătare – chiar dacă, realist vorbind, procesul ăsta nu se întâmplă peste noapte (vorba vine).
Sursă: Club Feroviar (clubferoviar.ro)