UrbanEye 2026: filme despre case, blocuri și locuit în București

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce blocul tău are grinzi aparente puse de nea Gigi sau de ce vecinii din noul ansamblu rezidențial pășesc prin apartamente goale ca prin niște peșteri necunoscute, UrbanEye Film Festival e exact locul unde să-ți pui aceste întrebări în compania altor oameni care se gândesc la aceleași lucruri. Festivalul revine în București între 3 și 8 noiembrie, la ediția a XIII-a, cu filme documentare, discuții, o expoziție, tururi ghidate și ateliere pentru copii, toate pe tema locuirii.

Am rugat trei arhitecte, o cineastă și un antropolog să ne spună ce merită văzut, și lista lor e un amestec bun de nostalgie, critică socială și soluții concrete la o criză pe care o simțim cu toții, oriunde am locui în oraș.

Trei filme se uită la moștenirea arhitecturii postbelice și la cum e ea locuită azi. „27 Storeys – Alterlaa Forever” prezintă un ansamblu vienez aproape utopic modernist, dar iubit de locuitorii lui. „Imaginaires de Transformation” urmărește cum arhitecții Lacaton & Vassal și Frédéric Druot transformă blocuri din Franța în loc să le demoleze, iar „The Tingbjerg Experiment” pune sub lupă densificarea unui cartier din Copenhaga, gândit în anii ’50 să încurajeze mixitatea socială.

Un alt documentar, „Someone Lives Here”, povestește despre un tâmplar din Toronto care, în plină pandemie, construia microrefugii pentru oameni fără adăpost. Rămâne cu tine mărturia unei locuitoare a unui astfel de refugiu: pentru prima dată în viața ei avea „solitudine, un spațiu doar al meu”. Filmul arată și partea grea a poveștii — cum condițiile din adăposturile publice îi împing pe mulți înapoi pe stradă, într-un oraș unde numărul oamenilor fără adăpost aproape s-a dublat în câțiva ani.

„În primul rând, să nu faci rău”, regizat de Andrei Dudea, aduce discuția mai aproape de noi, în satele „săsești” din sudul Transilvaniei, unde localnicii și noii veniți din oraș — generic numiți „bucureștenii” — au idei complet diferite despre ce înseamnă o casă frumoasă. Pentru unii, grinzile de lemn și carele vechi sunt amintiri ale unei vieți grele de care vor să scape; pentru alții, aceleași obiecte devin semn de autenticitate, de patrimoniu. Filmul surprinde bine cum restaurarea și frumosul înseamnă lucruri total diferite în funcție de cine se uită la ele.

Expoziția „Catalonia: Locuirea în colaborare”, găzduită la ARCUB, aduce exemple concrete de locuințe gândite altfel — spații private puse împreună cu zone comune generoase, pe terenuri puse la dispoziție de stat, construite din economiile comune ale oamenilor, fără dezvoltatori imobiliari la mijloc. Una dintre povești, despre o casă seniorială numită El Turrós, arată cât de bine poate funcționa ideea asta atunci când oamenii chiar se potrivesc în valori.

Festivalul include și o selecție de filme de arhivă despre blocurile din prefabricate din Europa de Est, cu imagini filmate în noile ansambluri din Praga, Berlin, Cracovia sau chiar București — momentul acela ciudat în care familiile intră pentru prima dată în apartamentele goale, înainte ca șantierul să se fi terminat de tot, iar spațiile dintre blocuri încă așteaptă să devină alei, grădini sau locuri de joacă.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)