⏱ 2 min de citit
Am citit ieri un mesaj de la o prietenă: „mi s-au dilatat pupilele pisicii la vederea pachetului de carne, ca la un bec pe economie”. Glumă, dar mi-a rămas în cap toată ziua, pentru că exact așa ne simțim mulți dintre noi în ultima vreme — ca pisicile alea, uitându-ne nedumeriți la ceva ce ar trebui să fie normal, dar parcă a devenit lux.
Pentru că da, ni se tot repetă să facem economie de energie. Să stingem lumina, să nu punem mașina de spălat la ore de vârf, să fim „responsabili”. Și e ok, nimeni nu se opune la un pic de bun-simț în consum. Dar când discursul ăsta vine dublat de facturi tot mai grase și de o economie reală care se clatină vizibil, apelul la solidaritate începe să sune mai degrabă ca o scuză elegantă decât ca o soluție.
Realitatea e simplă: câțiva wați economisiți acasă, de milioane de oameni, nu compensează niciun deficit structural dacă sistemul energetic depinde de importuri, de vreme și de noroc. Nu e vina bucureșteanului care lasă seara lumina aprinsă în bucătărie că rețeaua e sub presiune — e o problemă de infrastructură, de investiții întârziate, de strategie care s-a lăsat mult prea mult pe mâna hazardului.
Ce mă amuză — și în același timp mă cam enervează — e contrastul: România a exportat energie ani la rând, iar acum cumpărăm mai scump de la vecini. Și în tot acest timp, discuția publică se concentrează pe cât de „patrioți” suntem dacă stingem lumina la ora potrivită, nu pe motivele pentru care am ajuns aici.
Nu e un articol care să dea vina pe cineva anume, e mai degrabă o observație de bun-simț bucureștean: e mai ușor să ceri poporului să facă economie decât să recunoști că sistemul are nevoie de reparații serioase. Iar noi, cetățenii, ne uităm la facturi și la beculețul stins din sufragerie exact cum se uita pisica aceea la punga de carne — cu ochii mari și cu o singură întrebare în minte: „acum ce facem?”
Sursă: B365 (b365.ro)
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.
