Sojo despre Melancolía: muzica electronică ca album de amintiri

Nu știu voi cum sunteți, dar eu, când dau de un album electronic care nu e făcut strict pentru peak-time-ul de la 3 dimineața, mă bucur ca un copil. Așa mi s-a întâmplat cu Melancolía, cel mai recent proiect al lui Sojo, pe care l-am ascultat obsesiv în ultimele săptămâni. Am stat de vorbă cu artistul despre cum a luat naștere albumul și, sincer, discuția a fost la fel de intimă ca muzica lui.

Totul a început cu piesa a treia, cea care dă și titlul albumului. A fost prima temă compusă de Sojo după ce a primit un Sonicware Liven Evoke tocmai din Japonia — un synth cu o semnătură sonoră pe care el o descrie drept „acoustronic”, perfect pentru pad-uri pline de suflet, efecte și texturi dub.

„Ieșeam mult în parc cu synthul, și acolo au prins viață primele melodii ale albumului”, povestește Sojo. Mai târziu, în studio, a descoperit că instrumentul e la fel de bun pentru linii de bas — a adăugat puțină căldură de la un mixer analog peste sunetul „digital” și a obținut niște tonuri de bas incredibil de profunde, folosite pe piesele „Profundo Cariño” și „Se Me Perdió Hada”.

Pentru Sojo, muzica a fost mereu forma cea mai sinceră de expresie, iar acest album e cel mai personal de până acum. Toate vocile și versurile — simple, dar ale lui — au fost scrise și cântate personal. A fost, spune el, „o călătorie de învățare și evoluție spre un sunet tot mai propriu, care se îndepărtează de loop-urile generice”.

Procesul a fost ghidat aproape complet de improvizație — o conversație continuă cu hardware-ul, întinsă pe câteva luni, din care au rezultat peste 20 de piese. A fost greu, recunoaște el, să le aleagă doar pe cele care i s-au părut cele mai sincere. După albumul precedent, Uyopía, și-a propus ceva mai scurt și mai concis.

Ideea de „conversație cu maşinile” descrie perfect ce se întâmplă când lucrezi cu hardware analog — synth-urile și secvențierele nu execută pur și simplu comenzi, ci au propriile ciudățenii și dinamici care reacționează organic la starea ta de spirit. Iar asta se simte în rezultatul final.

Întrebat ce spațiu sau stare de spirit speră să găsească ascultătorii în aceste frecvențe, Sojo a răspuns simplu: „E ca și cum ai răsfoi un album de fotografii vechi cu prietenii sau familia — fiecare piesă e o amintire diferită. Prima dată când ai mers pe bicicletă, prima jucărie, primul genunchi julit, momentul în care suspini după cineva care încă e alături de tine, un spectacol de dans care te-a făcut să faci piele de găină, sau senzația aia când plângi pe ringul de dans.”

Chiar și coperta albumului are povestea ei — arată ca un lucru negru, misterios, și așa și e: „bilă neagră”, de la grecescul melankholía, o tristețe profundă și tăcută.

Albumul Melancolía poate fi ascultat și susținut pe Bandcamp-ul label-ului, dar e disponibil și pe toate platformele digitale obișnuite.

Sursă: feeder.ro