Simina Pop, tattoo artist: arta rămâne pe piele pe viață

Dacă ai umblat vreodată prin saloanele de tatuaje din țară și ai dat peste niște flori colorate, delicate, în stil watercolor, care arată ca niște acuarele vii pe piele, există șanse mari să fi văzut lucrul Siminei Pop. E una dintre acele povești care îți arată că drumul spre o meserie nu e niciodată liniar — a trecut prin liceul și facultatea de arte din Cluj, prin ani buni de ilustrație freelance pentru clienți americani, și abia apoi a ajuns, aproape din întâmplare, în lumea tatuajelor.

Totul a pornit dintr-o curiozitate care nu i-a mai dat pace. Sora partenerului ei lucra ca shop manager într-unul dintre cele patru saloane de tatuaje care existau atunci în Cluj-Napoca, iar Simina mergea des pe acolo, pur și simplu fascinată de proces. Într-o zi a prins curaj, a cerut să fie primită ucenică și așa a început o poveste care ține de 12 ani încoace.

Ucenicia nu a fost deloc floare la ureche. Doi ani de exersat pe piele sintetică, banane, portocale, până a ajuns, în sfârșit, să pună acul pe piele de om — prima dată chiar pe ea însăși. A recunoscut sincer că șocul a fost mare: tot ce știa de pe hârtie nu se transpunea automat pe o suprafață vie, care se mișcă și se schimbă. Primul tatuaj care i-a ieșit perfect tehnic a fost o mandala din linii și dotwork, între omoplați, pe o studentă franceză — moment pe care spune că nu-l va uita niciodată.

De atunci, stilul ei s-a diversificat: watercolor, tradițional, neotradițional, grafic, sketchy black and gray, abstract, deseori combinate în aceeași lucrare. Dar recunoaște că watercolor-ul, mai ales florile colorate, a rămas semnătura ei.

Pentru Simina, un tatuaj reușit nu e doar despre tehnică perfectă, ci și despre experiența clientului — să se simtă ascultat, în siguranță, și să rămână cu o amintire plăcută legată de momentul tatuării. Preferă să creeze modelul împreună cu clientul, în ziua programării sau la o ședință separată de design, tocmai ca rezultatul să fie cu adevărat personal.

Cele mai mari provocări, spune ea, nu sunt neapărat tatuajele mari sau complicate, ci cover-up-urile — reparatul tatuajelor vechi sau prost făcute de alții. Acolo intervine și partea delicată de gestionare a așteptărilor: clientul vrea ceva mic și colorat peste un tatuaj vechi și negru, dar realitatea tehnică cere, de obicei, ceva mai mare și cu culori mai închise.

Vorbind despre începuturile ei în industrie, Simina nu a ocolit subiectul dificil al unui mediu dominat atunci de bărbați, cu glume misogine, presiune și lipsă de respect față de femeile tatuatoare. A spus clar că, atunci când și-a deschis propriul salon, a vrut ceva complet diferit de atmosfera clasică „apăsătoare” de salon de tatuaje — un spațiu luminos, primitor, unde mai ales femeile să se simtă în siguranță.

Despre evoluția industriei în România, are o privire critică, dar informată. Vede o explozie de saloane noi și de „școli de tatuat” acreditate care scot „tatuatori” în câteva săptămâni, fără bazele necesare de desen sau compoziție. La asta se adaugă presiunea social media, unde contează mai mult cum te prezinți pe Instagram sau TikTok decât calitatea reală a muncii, și o schimbare legată de reglementările europene din 2022 privind ingredientele din cerneală, care, spune ea, a dus la cerneluri color mai puțin rezistente în timp.

Partea bună: tatuajele nu mai sunt tabu, iar echipamentele și tehnicile de lucru au evoluat enorm — totul de unică folosință, programe digitale pentru desenat modele, creme anestezice și soluții moderne de aftercare, lucruri care acum 12 ani păreau desprinse dintr-un film SF.

Sfatul ei pentru cineva la primul tatuaj este simplu: fă research serios, nu alege pe criteriul cel mai ieftin și cel mai rapid, mergi la cineva cu experiență reală într-un salon curat, și nu-ți fie teamă să pui întrebări sau să spui că ceva nu te mulțumește înainte să înceapă tatuarea.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)