⏱ 2 min de citit
Institutul Național de Statistică a publicat vineri, de Ziua Mondială a Populației, niște cifre care îți taie cheful de optimism: România ar putea ajunge la 15,633 milioane de locuitori în 2080, față de 19,043 milioane câți eram la 1 ianuarie 2025. Adică minus aproape 3,5 milioane de oameni în mai puțin de șase decenii.
Ca să îți dai seama de scară: e cam ca și cum ai șterge de pe hartă toată populația Bucureștiului de azi, plus câteva orașe mari pe deasupra. Și nu dintr-o dată, ci lent, an după an, într-un proces pe care statisticienii îl numesc „declin demografic” și pe care noi îl simțim deja — în sate abandonate, în clase cu tot mai puțini elevi, în spitale fără personal.
Ziua Mondială a Populației se marchează în fiecare an pe 11 iulie și e un bun moment să ne uităm în oglindă. România e deja una dintre țările cu cel mai accelerat declin din Uniunea Europeană, combinând o natalitate scăzută cu o emigrație masivă — 3-4 milioane de români trăiesc și muncesc în afara țării, în Italia, Germania, Spania și nu numai.
Proiecțiile INS nu sunt sentințe definitive — sunt scenarii bazate pe tendințele actuale. Dacă natalitatea ar crește, dacă diaspora s-ar întoarce, dacă imigrația ar fi gestionată inteligent, cifrele s-ar putea schimba. Dar pentru asta ar trebui politici publice serioase, pe termen lung, care să depășească ciclul electoral de patru ani. Iar asta, în contextul crizei guvernamentale prelungite prin care trece România în această perioadă, pare mai degrabă un deziderat decât un plan concret.
Deocamdată, matematica e simplă și cam tristă: ne naștem mai puțini, plecăm mai mulți, trăim mai mult — dar nu suficient cât să compensăm. Și Bucureștiul, deși pare un oraș în fierbere, simte și el această presiune: cartiere întregi îmbătrânesc, școli se restructurează, iar piața muncii trage cu disperare după forță de muncă.
Sursă: G4Media.ro
Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.
