⏱ 2 min de citit
La prima vedere, Donald Trump părea partenerul perfect pentru național-populiștii europeni. Când s-a întors la Casa Albă în 2025, majoritatea l-au îmbrățișat cu entuziasm, iar unii au mers atât de departe încât i-au adaptat sloganul, promovând “Make Europe Great Again” (MEGA). Sună familiar, nu?
Dar iubirea asta ar putea să nu mai dureze mult. Campania agresivă a lui Trump cu taxele vamale împotriva Europei, retorica despre anexarea Groenlandei și, mai ales, războiul în curs cu Iranul care a bulversat piața energiei îi fac nervoși chiar și pe cei mai apropiați aliați populiști europeni ai săi.
Problema e simplă: sprijinul orb costă voturi. Partidele precum AfD din Germania sau Reform UK din Marea Britanie descoperă acum că a fi prea aproape de Trump nu mai e cool când electoratul tău simte în portofel consecințele politicilor americane. Tarifele vamale nu sună atât de patriotice când îți afectează economia locală, iar războaiele la distanță devin brusc foarte personale când facturile la energie explodează.
Pentru dreapta europeană, se profilează o confruntare dureroasă cu realitatea puterii americane. E ușor să fii antiestablishment când stai în opoziție și arunci cu pietre. E mult mai greu când trebuie să explici alegătorilor de ce aliatul tău din străinătate le face viața mai grea.
Așa că asistăm la un moment interesant: populiștii europeni care l-au îmbrățișat pe Trump acum câteva luni încep să se îndepărteze discret. Nu e o ruptură spectaculoasă, ci mai degrabă o recalibrare strategică. Pentru că, la urma urmei, voturile contează mai mult decât prietenia transatlantică.
