Perseidele 2026: unde le vezi fără să te sufoci în smog

În fiecare august, cerul ne face cadoul ăla gratuit pe care nu-l poate scumpi nimeni, nici Bolojan, nici PSD, nici criza guvernamentală: Perseidele. Anul ăsta “ploaia de stele căzătoare” atinge maximul pe 13 august, la ora 6 dimineața, ceea ce, evident, e o oră nepractică pentru observat ceva pe cer, pentru că e deja lumină. Vestea bună e că fenomenul se vede bine și în nopțile din jur, mai exact în intervalul 11-14 august, cu cele mai bune șanse după miezul nopții, în nopțile de 12 spre 13 și de 13 spre 14 august.

Acum, partea puțin tristă: din centrul Bucureștiului, cu toate reclamele, blocurile luminate și stâlpii de pe fiecare colț, nu prea ai cum să vezi mare lucru. Poluarea luminoasă e mare inamic al stelelor căzătoare, așa că dacă vrei spectacol ca la carte, trebuie să te muți puțin mai spre periferie sau, ideal, într-o zonă cu câmp deschis, fără sute de becuri în jur. Dacă vrei să vezi exact cât de “poluată” cu lumină e zona ta, există o hartă online (lightpollutionmap.info) unde poți verifica înainte să pornești la drum.

Cei care nu au chef de drum lung spun că se poate încerca și de la Lacul Morii, dar pentru experiența completă, cu cerul plin de stele, mersul spre Ilfov sau Giurgiu rămâne varianta câștigătoare. Pe un fir de discuție de pe Reddit, bucureștenii și-au dat sfaturi ca între prieteni: unii merg pe autostrada A1, la ieșirea de la canalul Argeș, unde e o benzinărie Petrom cu un tunel pe sub autostradă — lasă mașina acolo și se mai duc puțin mai încolo, ca să scape de luminile de la peco. Alții preferă A2, până la ieșirea de la Fundulea, unde trag pe dreapta și așteaptă spectacolul.

Pentru cei care vor ceva organizat, fără să improvizeze cu lanterna telefonului pe marginea autostrăzii, Parcul Natural Văcărești rămâne o variantă solidă chiar în oraș. Rețeaua pentru Natură Urbană organizează vineri seara, pe 14 august, de la ora 20:30, evenimentul “Cu ochii pe cerul Bucureștiului: Noaptea Perseidelor”. Se începe cu observarea planetei Venus, apoi participanții vor avea acces la un telescop pentru stele duble, roiuri stelare, nebuloase și galaxii, iar când se întunecă bine, urmează vânătoarea de perseide cu ochiul liber. Astronomul Vladimir Ștefănescu, coordonator al Școlii de Astronomie, va fi prezent să explice ce se vede pe cer.

Participarea e gratuită, dar locurile sunt limitate la 25 de persoane, așa că cei interesați trebuie să completeze un formular pentru înscriere. Organizatorii avertizează că mergeți pe poteci neluminate până la punctul de observație, deci fiecare participant trebuie să vină cu propria lanternă — ideal frontală, cu lumină roșie, ca să nu deranjeze observarea. Lanterna de telefon merge la mare nevoie, dar riști să rămâi fără baterie tocmai când apare cel mai frumos meteor. Dacă cerul e noros, evenimentul se reprogramează, iar detaliile vor fi anunțate joi, 13 august.

Dacă vrei să ieși din oraș de tot, mai sunt câteva variante. La Casa Vlăsia, în comuna Snagov, e eveniment în seara de 12 august, cu intrare liberă, dar cu rezervare obligatorie în avans. La Livada cu Lavandă, în Giurgiu, evenimentul e programat pe 15 august și vine cu un bonus – un film în aer liber după spectacolul astral. Biletul costă 47 de lei și include și filmul. Organizatorii spun simplu: “Locurile sunt pe pături, șezlonguri și bănci – venim și noi cu pături, poți să-ți aduci și tu, iar ocuparea e simplă: primul venit, primul servit”.

Și dacă te întrebi ce sunt, de fapt, perseidele astea despre care vorbește toată lumea în august: sunt particule minuscule de praf, cam cât un fir de nisip, lăsate în urmă de cometa 109P/Swift-Tuttle. Intră în atmosferă din direcția constelației Perseu, de unde și numele, cu o viteză medie de 57 km pe secundă. Această viteză uriașă comprimă și încălzește moleculele de gaz din atmosferă, care se ionizează și dau naștere acelei dâre luminoase pe care o numim popular “stea căzătoare”. Fenomenul durează de regulă sub o secundă, dar particulele mai mari pot produce urme vizibile mai lungi. Legătura dintre Perseide și cometa Swift-Tuttle a fost demonstrată încă din 1865, de astronomul Giovanni Schiaparelli — deci practic ne uităm în fiecare an la o urmă lăsată de un vizitator cosmic vechi de secole.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)