Omul din spatele Club A ajunge la artă fără portofoliu

Dacă ai petrecut vreodată o noapte în Club A, Twice, Silver Church sau Kulturhaus, probabil nu știai că în spatele acestor locuri stă aceeași poveste, a unui singur om. Adrian Șoaită a condus, pe rând, aproape toate reperele vieții de noapte bucureștene din ultimele decenii, iar acum a renunțat complet la cluburi ca să se dedice artei. Am stat de vorbă cu el despre cum s-a schimbat totul, de la beci studențesc la galerie cu simeze albe.
Povestea lui a început aproape din întâmplare. Era student la Politehnică, se învârtea prin lumea culturală bucureșteană fără vreun plan clar, când Mac Popescu i-a propus să preia Club A, chiar în perioada privatizării de după Revoluție. Avea sub 24 de ani și, cum spune el, în inocența vârstei nu l-a copleșit ideea. A învățat pe pielea lui că pentru muzică și poezie trebuie, mai întâi, să vinzi bere, să plătești curentul și femeia de la curățenie, și că cineva trebuie să țină toate ițele în mână. Club A, zice el, l-a maturizat, exact cum s-a întâmplat cu mulți dintre cei care i-au trecut pragul.
Mentorul lui a fost chiar Mac Popescu, fondatorul Club A, cel care îi povestea nopți întregi despre cum a transformat, în plin regim ceaușist, un beci cu pământ pe jos într-un spațiu liber pentru studenți. De la el a învățat principii de business pe care le aplică și azi. Din Club A au urmat, firesc, parteneriate cu Lăptăria lui Enache și Clubul Țăranului, apoi proiectul Twice, inspirat de cluburile berlineze, cu etaje diferite și muzică diferită la fiecare nivel. Concertele de acolo au crescut atât de mult încât a apărut nevoie de un spațiu dedicat, așa a născut Silver Church, cu scenă, lumini și până la cinci concerte pe săptămână, plus petreceri cu acrobați care dansau deasupra publicului.
Kulturhaus a venit ca rebranduire a lui Twice, o reîmprospătare completă, de la nume la muzică. Nouă ani a funcționat ca unul dintre cele mai căutate cluburi din oraș, cu cozi de sute de oameni la intrare. Apoi, pe fondul pandemiei, Adrian a luat decizia radicală de a transforma totul într-un hub cultural. Motivul nu a fost doar dorința de schimbare, ci și o razie antidrog petrecută în club, în care clienții au fost tratați urât, unii agresați, fetele percheziționate abuziv. Șoaită spune clar că și-a promis atunci să nu mai treacă printr-o asemenea experiență, nici el, nici oamenii care îi trec pragul. La asta s-a adăugat timpul petrecut la Berlin, oraș pe care îl consideră a doua lui casă și unde a văzut cum arată, concret, susținerea reală a statului pentru artiști.
Clădirea Kulturhaus a trecut prin mai multe metamorfoze, de la paragină, la club colorat, apoi cu aer industrial, iar acum are pereți albi, simeze și lumină potrivită expozițiilor. Și viața lui s-a schimbat în paralel: a renunțat la alcool și fumat, face sport, vine la birou cu bicicleta chiar și pe ploaie și, culmea, a devenit punctual, el, omul nopților nedormite de odinioară.
Acum e doctorand în management cultural și a lansat Salonul Kulturhaus, o expoziție colectivă fără selecție pe criterii de valoare artistică. Practic, oricine a răspuns apelului public a fost acceptat în expoziție, indiferent dacă are studii de artă, portofoliu sau nu. Șoaită nu vrea să facă declarații mari despre democratizarea artei, dar recunoaște că proiectul a pornit de la o întrebare simplă: cine are, de fapt, dreptul să expună artă? La prima ediție au fost peste 170 de înscrieri, artiști care au venit special din orașe îndepărtate ca să aducă o lucrare, iar mulți dintre ei s-au oferit apoi voluntari pentru organizarea expoziției.
Despre ce urmează, vorbește cu entuziasm măsurat, nu caută faima de altădată, ci vrea să construiască o comunitate, un fel de trib, cum spune el, în jurul Kulturhaus și al Fundației KulturDialog care îl susține. Vede deja Salonul numărul 10, chiar dacă nu știe exact cum va arăta.
Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)