Noi mergem cu autobuzul la 4:40, ei stau pe scaune de 1.000 €

Să începem cu o scenă de dimineață care spune mai mult decât orice raport de la primărie: ora 4:35, undeva în Ilfov, aștept primul autobuz al zilei. Mașina a rămas în curte, așa cum ne tot îndeamnă toate strategiile de mobilitate urbană care prind praf prin sertarele Primăriei Capitalei. În stație suntem trei: șoferul, eu și un câine.

Șoferul stă la căldură, cu motorul pornit, pentru că regula zice că pasagerii n-au voie să urce înainte de ora de plecare. Așa că aștepți afară, în frig, în vânt, numărând minutele până la 4:41, în timp ce omul fumează liniștit dincolo de geamul întredeschis.

La ora fixă se deschid ușile și pornim spre oraș. Treizeci de minute mai târziu, după ce trecem pe lângă stații cufundate în beznă pe care șoferul nici nu le mai oprește, ajungem la binecunoscuta barieră de cale ferată dintre Voluntari și București — acolo unde ar trebui să fie de mult un pasaj, dar locul lui e, de ani buni, ocupat doar de o promisiune.

Cobor pe Barbu Văcărescu și schimb pe linia 135 a STB, spre Foișorul de Foc. Și tot aici se termină, practic, orice urmă de mobilitate „europeană” la care visăm. Geamurile autobuzului sunt atât de murdare încât par șterse cu aceeași cârpă folosită la podea. E frig, e umezeală și plutește un miros greu de identificat.

Ajung la destinație la 5:55. O oră și douăzeci de minute pentru un traseu de 18 kilometri, jumătate dintre ei pe autostradă, într-o fereastră orară în care traficul din oraș practic nu există. Și, culmea, mulți bucureșteni renunță la acest „experiment” de mobilitate metropolitană și iau mașina — chiar dacă asta înseamnă să dai, practic, un prânz întreg doar ca să parchezi legal câteva ore. Abonamentul de o zi costă 30 de lei, cam cât un meniu simplu la prânz. Doar că, ajuns la destinație, de multe ori nu mai găsești niciun loc liber — parcările sunt pline aproape tot timpul.

Și aici intrăm în partea cu adevărat savuroasă a poveștii: ce face, de fapt, Primăria Capitalei cu banii din parcări, în timp ce șoferii se chinuie să găsească un loc liber?

Rotația vehiculelor — regulă sfântă, dar numai când convine

De la 1 mai 2026, la inițiativa primarului general Ciprian Ciucu, mașinile hibride au fost scoase din schema de gratuitate pe locurile albastre, iar drepturile deja acordate până la finalul anului au fost anulate pur și simplu. Toată lumea e trimisă la plată, 5 lei pe oră, sub amenințarea unei amenzi de 200 de lei. Singurii scutiți rămân proprietarii de mașini electrice, salvați până la 31 decembrie 2027 printr-un amendament USR-REPER votat de coaliția PSD-PNL-AUR-Piedone.

Motivul oficial invocat de administrația Ciucu? „Saturarea capacității fizice a serviciului public” și „afectarea principiului rotației vehiculelor” — pe românește, prea multe mașini stau pe loc, blocând accesul celor care chiar au treabă în oraș.

Rotația dispare brusc când sunt voturi de câștigat

Numai că teoria „rotației” pare să țină doar atunci când trebuie încasați cei 5 lei pe oră. Când vine vorba de împărțirea asfaltului între colegii de coaliție din CGMB, Primăria Capitalei uită subit de orice blocaj și cedează, cu sutele, locuri albastre către primăriile de sector, care le transformă în parcări de reședință — blocate non-stop, indiferent cine mai are nevoie de ele.

În Sectorul 1, primarul George Tuță a preluat dintr-un foc 785 de locuri cu plată de la Compania Municipală de Parking București, pe 14 străzi — de la Trotușului și Athanasie Enescu până la strada Copilului — și le-a transformat în parcări nominale, închiriate anual riveranilor. Practic, locuri ocupate non-stop, unde niciun bucureștean aflat în tranzit nu mai are unde opri.

Aceeași mișcare s-a repetat în Sectorul 2, unde primarul Rareș Hopincă a preluat 207 locuri albastre pe străzile Tuzla, Ripiceni și Luntrei, pentru a le da riveranilor, promițând încă 2.000 de locuri până la finalul anului.

Iar acolo unde nu cedează locurile sectoarelor, PMB le trasează direct în parc. În Parcul Herăstrău, municipalitatea a anunțat inițial 527 de locuri albastre pe aleea dinspre Șoseaua Nordului — o decizie care părea să avantajeze restaurantele de pe malul lacului. După ce subiectul a ajuns în spațiul public, primarul general a dat înapoi, numind măsura „provizorie” și pasând decizia finală către specialiștii Institutului Național al Patrimoniului.

Scaune de 1.000 de euro, pentru „adaptarea muncii la om”

Dacă locurile cu plată tot se împuținează prin transferuri către sectoare, iar șoferii tot plătesc tarife și amenzi, întrebarea firească e: unde se duc banii strânși de Compania Municipală de Parking București?

Răspunsul, aflat recent, sună așa: în mobilier de birou de lux. CMPB a cumpărat, prin achiziție directă, piese de mobilier în valoare de peste 315.000 de lei, de la o firmă ale cărei contracte anterioare nu aveau nicio legătură cu domeniul. Printre achiziții — scaune de ședință la 1.000 de euro bucata, dulapuri cu jardiniere și panouri acustice.

Justificarea oficială trimisă de companie invocă articolul 7, alineatul 3 din Legea securității și sănătății în muncă — obligația angajatorului de a asigura „adaptarea muncii la om”. Primarul general Ciprian Ciucu a comentat, la rândul lui, situația financiară a companiei: „Ei au foarte mulți bani. Le-am cerut să-mi dea o parte la primărie, să-i folosesc pentru proiecte de investiții, și mi-au dat, dar încă le-au rămas mulți bani. S-au învățat așa, dar ei fac profit în condiții de monopol și pentru că a început Poliția Locală să dea amenzi.”

Un dispecerat 24/7 pentru… vopsea albastră?

Partea cea mai savuroasă vine la pachet cu justificarea tehnică: toate aceste achiziții ar servi unui nou „centru de comandă și monitorizare parcări”, care va funcționa non-stop, 7 zile din 7, cu operatori lucrând în ture de câte 8 ore în fața unui videowall.

Are sens un asemenea dispecerat non-stop? În administrațiile cu infrastructură reală — da, în cazul parcărilor subterane, supraetajate automatizate sau al sistemelor Park&Ride, unde dacă bariera se blochează la 4:41 dimineața, un operator poate interveni de la distanță.

Doar că, în realitate, Compania Municipală de Parking București administrează în proporție covârșitoare bucăți de asfalt cu vopsea albastră, fără bariere, fără lifturi, fără subsoluri. Plata se face prin SMS sau aplicație, iar controlul se face ziua, cu mașini echipate cu camere sau cu încasatori pe trotuar. Noaptea, taxarea orară este oricum suspendată.

Așadar, la ce se vor uita operatorii pe peretele video de 04:41 dimineața, din scaunele lor de 1.000 de euro, înconjurați de panourile acustice menite — cităm — să „protejeze împotriva zgomotului un spațiu în care până la 23 de operatori vorbesc simultan la telefon”? Cel mai probabil, la cum se usucă vopseaua, albastră sau albă, în funcție de sector.

Totul, plătit din prânzul de 30 de lei al celor care încă mai încearcă, în fiecare dimineață, să ajungă la timp la muncă prin București.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)