Bucuresti

Noaptea pe STB: cine chiar ia autobuzul după miezul nopții

⏱ 8 min de citit

Bipăitul validatorului taie liniștea din Piața Unirii ca un metronom nervos. E noapte, autobuzele de noapte tocmai ies pe traseu, iar lângă Hotelul Horoscop lumea se adună în jurul șirului de mașini STB ca în jurul unui foc de tabără. Cu câteva minute înainte, pe Arena Națională, România bătuse Polonia, un rezultat pe care puțini îl anticipau, și valul de suporteri abia începea să curgă spre centru.

Un muncitor asiatic stă pe banca rece din refugiul de autobuz, un cuplu de turiști își trag valizele peste dale sparte căutând un reper, iar un tată cu doi copii se apleacă spre geamul unui șofer să întrebe încotro merge cursa. Scene banale, de orice noapte bucureșteană — doar că de curând au devenit miza unei dezbateri aprinse.

Cu o zi înainte, administratorul judiciar al STB, Remus Borza, vorbise despre eliminarea aproape completă a transportului de noapte, cu excepția liniei 100 spre aeroport. Argumentul lui: printre cei care folosesc autobuzele nocturne s-ar afla, în cuvintele sale, „bețivi și drogalăi”, o categorie care n-ar justifica resursele consumate de rețeaua de noapte.

Am ieșit să vedem cine chiar prinde ultimul autobuz după miezul nopții.

Un electrician STB care ar putea plăti 100 de lei pe zi ca să ajungă la muncă

Florin, 28 de ani, electrician la STB, aștepta cu legitimația de serviciu atârnată de gât. Despre propunerea eliminării liniilor de noapte are o părere fermă: „Este o măsură foarte proastă”.

Explică, cu răbdare, că există două intervale critice: între 22:30 și miezul nopții, când o mulțime de oameni termină programul, și între 03:30 și 05:00, când alții trebuie să ajungă la muncă înainte ca liniile de zi să pornească.

Lucrează în estul orașului și spune că, de multe ori, mașinile care circulă noaptea rămân pe traseu și ziua — e cazul liniei 100, unde șoferii fac chiar trei schimburi. Din perspectiva lui, eliminarea curselor nocturne n-ar rezolva nimic legat de uzura flotei: „Scoaterea liniilor de noapte nu are niciun fel de legătură cu uzura. Asta e strict decizia celor de la Direcție”.

Pentru Florin, operat la genunchi și la spate, mersul pe jos pe distanțe lungi e greu. Fără autobuzele de noapte, alternativa ar fi Uber, Bolt sau taxi. Face un calcul simplu: o cursă până la muncă l-ar costa aproximativ 50 de lei, plus alți 50 de lei la întoarcere. „Dacă socotesc că muncesc 21 de zile pe lună și iau Uber dus și întors, mi-ar lua 50 de lei dus și alți 50 de lei întors. Deci 100 de lei pe noapte, timp de 21 de zile; faceți calculul, costă ceva”, spune el — adică aproximativ 2.100 de lei lunar, după estimarea lui.

Trei stații cu același nume și un autobuz plin ochi

Autobuzul N115 oprește, ușile se deschid, iar îmbarcarea pornește rapid. În doar trei stații cu nume aproape identic — Piața Unirii, Piața Unirii 2 și Piața Unirii 4 — autobuzul se umple complet, fără locuri libere pe scaune.

Înăuntru, un grup de patru persoane glumește inițial pe seama întrebării noastre despre eliminarea liniilor de noapte: „Ne va afecta foarte tare viața de noapte”. Apoi discuția devine serioasă. Unul dintre ei recunoaște că, fără autobuz, ar fi luat probabil un taxi. Privind în jur, revine la argumentul inițial: „Uitați-vă, autobuzul este plin. Ar fi o mulțime de oameni afectați”.

Despre afirmația lui Borza sunt tranșanți: „Nu este vorba doar de drogați și bețivi. Sigur că sunt o categorie, dar este vorba despre una minoritară”. Întrebați despre o posibilă majorare a tarifului de la 3 la 5 lei, răspunsul vine aproape în cor: „Da! Este o idee bună”.

După victoria cu Polonia, Arena Națională s-a mutat în autobuze

Înapoi în Piața Unirii, zona e deja mult mai aglomerată. Tineri înfășurați în tricolor se amestecă printre jandarmii în echipament anti-riot, se aud cântece de galerie pornite spontan. Pe strada Căldărari, lângă Hanul lui Manuc, s-a format un șir lung de taxiuri.

Un taximetrist, așteptându-și clientul, are o poziție surprinzător de nuanțată: „Da, să le scoată, consumă motorină degeaba. Nu rentează”, spune el despre liniile de noapte, dând exemplul angajaților din HoReCa care termină programul la 2-3 dimineața și ajung oricum să meargă „pe jos încă doi kilometri până acasă” chiar dacă prind autobuzul. Totuși, nu crede că eliminarea completă e singura variantă: „Dacă ar fi consistente, ca linii și ca ore, nu m-ar deranja. Cu cât e concurență mai mare, cu atât mai bine”.

La câțiva metri distanță, în stația STB de pe strada Halelor, o mulțime așteaptă autobuzele, în timp ce porțile metalice roșii ale gurii de metrou stau închise cu lacătul.

„Pentru mine nu contează. Pentru studenți, însă, contează”

Aglomerația din stația de pe Halelor a crescut: un autobuz sosește, oamenii încearcă să urce, ușile nu se mai închid, unii rămân pe trotuar. Printre ei, Andrada, 35 de ani, venită de la meci, încă bucuroasă de victoria neașteptată cu Polonia.

În mod obișnuit preferă Uberul sau taxiul, iar transportul de noapte îl folosește cam o dată pe săptămână. Eliminarea liniilor nu ar afecta-o personal: „Pe mine, sinceră să fiu, nu mă afectează deloc, pentru că de cele mai multe ori iau Uberul”. Dar face imediat o distincție importantă, amintindu-și din vremea studenției: „Nu este o soluție eliminarea liniilor nocturne, pentru că am fost și eu studentă. Ok, poate pentru mine e în regulă să iau un Uber, dar pentru studenți nu este”.

Se teme și că, fără concurența transportului public, cursele prin aplicații ar putea deveni mai scumpe și mai greu de găsit: „Eliminarea sub nicio formă nu e o soluție, pentru că după aia găsim Uber mai greu și mai scump”. Își amintește și de perioada taxiurilor clasice, „fără Uber”, pe care o descrie drept una de exploatare și teamă.

Întrebată dacă autobuzul în care n-a mai încăput era plin de oameni beți sau drogați, răspunde scurt: „Nu era. Era probabil plin de oameni care vin de la meci sau de la muncă”.

Vocea de la tonomat: florarul din Piața Unirii

Lângă mirosul de eșapament și asfalt umed, apare brusc un parfum floral — vine de la o florărie din zonă. Vânzătorul, îmbrăcat subțire, cu căciulă pe cap, nu folosește des transportul public — preferă mașina sau taxiul, din cauza aglomerației și a timpului de așteptare. Cu toate acestea, e ferm împotriva eliminării liniilor de noapte: „Sunt foarte, foarte multe persoane care le folosesc”.

Își amintește de concertul unui rapper ucrainean la care au venit aproximativ 400 de oameni în zonă, iar atunci când evenimentele se termină după ora 23:00, spune el, capetele de linie devin extrem de aglomerate: „Eu, cel puțin aici, când vin seara, sunt întrebat de cel puțin 40 de persoane de autobuzele de noapte”.

Nu neagă existența oamenilor străzii sau a celor în stare de ebrietate printre călători, dar refuză ideea că aceștia ar fi majoritari: „Când o capitală, până la urmă, este o capitală a unei țări europene, de ce ne dăm așa de mari când vrem să facem lucrul ăsta? Unde e nevoie? Nu există așa ceva nicăieri să nu aibă un transport în comun, chiar și noaptea”.

Ce rămâne din toată povestea

Nu există unanimitate în discuțiile din teren. Nici oamenii care, teoretic, ar avea de câștigat de pe urma eliminării autobuzelor — taximetriștii — nu par convinși că asta ar fi soluția ideală.

Un autobuz plin într-o anumită noapte nu demonstrează automat că toată rețeaua e sustenabilă. Dar nici invers nu e suficient: un număr mic de validări nu arată câți oameni au deja abonament plătit sau câți ar renunța pur și simplu să mai iasă din casă dacă n-ar avea cum să se întoarcă.

Când am încheiat turul, era aproape ora două noaptea, iar Piața Unirii era încă plină de tricoloruri și strigăte de bucurie dinspre Centrul Vechi. Peste câteva ore, când se vor goli ultimele baruri, în aceleași stații vor apărea schimburile de dimineață — electricieni, chelneri, oameni din tura a treia care, cel puțin pentru moment, mai au cu ce să ajungă acasă.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)

Citește și

DeBucuresti este partener LIXRA Media Intelligence Network