Muntele ascuns din Trapezului, unde bucureștenii cățărau blocuri
Știai că Bucureștiul a avut, pentru o vreme, propriul lui “munte”? Nu vorbim de vreo colină ascunsă prin Berceni, ci de un perete de bloc din zona complexului sportiv Trapezului, transformat în anii ’90 într-un adevărat poligon de antrenament pentru alpiniști.
Prin anii ’90, dacă te plimbai prin zona de est a Capitalei, pe lângă blocurile din jurul complexului Trapezului, puteai da peste concursuri de escaladă cum nu prea mai vezi azi. Mult înainte să apară sălile moderne de escaladă cu prize colorate și design de instagram, exista secția de alpinism a Asociației Sportive RATB — da, actualul STB — unul dintre puținele locuri din oraș unde te puteai antrena serios pe verticală.
Nu era un loc de joacă de weekend cu cafenea la parter. Era o bază de antrenament pe bune, ceva mai brută, unde conta strict rezistența, tehnica și siguranța. Zero glamour, mult sudoare.
Povestea competițională a început în 1991, când s-a organizat și primul campionat pe structuri artificiale din România. Până atunci, toate concursurile oficiale de alpinism și escaladă se țineau exclusiv pe stâncă naturală — deci practic, Trapezului a adus muntele în oraș, la propriu.
Primul concurs de aici, organizat de sportivii de elită de la Întreprinderea de Transport București, s-a desfășurat la o înălțime de vreo 12-14 metri. Ca să-ți dai seama, cam cât etajul 3 al unui bloc obișnuit — suficient să-ți dea emoții dacă privești în jos.
Omul din spatele acestei povești, potrivit Sindicatului Transportatorilor din București, este Florin Stan, lăcătuș mecanic la U.R.A.C. El e cel care a readus în actualitate secția de alpinism și apoi și pe cea de escaladă de la asociația sportivă a vechiului STB.
Prima “mișcare” de escaladă pe panouri artificiale din București s-a întâmplat chiar pe peretele unui bloc din complexul Trapezului, unde s-au organizat și primele concursuri de acest gen. Prizele nu erau cele fabricate din materiale sintetice de azi, ci din lemn, iar la nevoie se foloseau chiar bolovani aduși direct de la munte.
Ca orice poveste frumoasă de cartier, și asta a avut un final cam abrupt. Secția de alpinism a fost desființată, iar structurile de pe blocul din Trapezului au fost demontate. A rămas doar amintirea și, probabil, câțiva bucureșteni de vârstă mijlocie care-și mai aduc aminte cum arăta muntele lor de bloc.
Sursă: B365 (b365.ro)