Ministru israelian cere „tot Libanul să ardă”

Vinerea asta a fost una tensionată în Orientul Mijlociu, și din păcate nu e vorba de traficul de pe Șoseaua Kiseleff. În sudul Libanului, patru militari israelieni au fost uciși într-un atac, iar reacția din Israel a fost… să zicem că nu a fost tocmai diplomatică.
Itamar Ben Gvir, ministrul Securității Naționale din Israel, a ieșit public și a cerut represalii dure. Și când zic dure, nu mă refer la amendă de parcare neprimită la timp — omul a spus, citat, că “tot Libanul trebuie să ardă”. Da, ai citit bine. E genul de declarație care te face să-ți pui mâinile în cap și să te întrebi dacă mai există cineva care să apese pe frână.
Ben Gvir face parte din extrema dreaptă israeliană, deci nu e prima oară când scoate declarații incendiare — literalmente, în cazul ăsta. Dar ce e interesant e că nu e singur. Alți politicieni din anturajul premierului Benjamin Netanyahu, atât aliați cât și rivali, cer un răspuns militar masiv care să schimbe complet raportul de forțe din regiune.
Contextul e complicat: armistitiul Israel-Liban de 10 zile, început pe 16 aprilie, e fragil oricum. Iar armistitiul mai larg cu Iranul, mediat de Pakistan și intrat în vigoare pe 7-8 aprilie, a expirat chiar azi, pe 20 iunie. Deci atmosfera e, ca să zic așa, încărcată. Stramtoarea Ormuz e restrictionată, prețurile la combustibili au crescut și în România — am fost pe locul 2 în UE la creșterea prețurilor în martie. Și uite așa, un conflict de la mii de kilometri depărtare ajunge să ne afecteze și pe noi, aici, în București.
Întrebarea acum e dacă Netanyahu va ceda presiunii interne și va autoriza o operațiune de amploare în Liban, sau dacă va încerca să calmeze spiritele. Deocamdată, declarațiile sunt publice, dar deciziile concrete se iau în culise. Rămâne de văzut dacă vocea extremei drepte va dicta cursul evenimentelor sau dacă vor exista voci mai moderate care să tempereze situația.
Pe scurt: e complicat, e tensionat, și din păcate nu arată deloc bine pentru pace în regiune. Iar noi, de la distanță, simțim efectele — fie că e vorba de prețuri la pompă, fie de anxietatea generală legată de un conflict care refuză să se stingă.